DECIZIE nr. 598 din 20 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Bociu Calomfirescu în Dosarul nr. 9.221/325/2006 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 9.221/325/2006, Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.Excepţia a fost ridicată de Bociu Calomfirescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 restrâng în mod nejustificat exercitarea dreptului de proprietate, deoarece prevăd demolarea unei construcţii ilegal executate, deşi consecinţa directă a acestei sancţiuni ar putea fi, ca în cazul său, şi distrugerea unei construcţii legal construite. În opinia sa, textul legal criticat „ar trebui să distingă după cum se poate sau nu realiza scopul propus”. Aplicarea normelor legale examinate devine discriminatorie şi îmbracă forma unui abuz de drept în măsura în care afectează şi alte construcţii legal edificate.Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prin textul de lege examinat, raportat la întregul conţinut al legii, nu se aduce atingere dreptului de proprietate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 nu încalcă prevederile art. 44 şi 53 din Constituţie, şi nici ale art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, câtă vreme exercitarea dreptului de proprietate s-a făcut în alte condiţii decât cele stabilite de către lege şi, drept urmare, intervenţia legiuitorului de a asigura respectarea legii era necesară şi legitimă. De altfel, în acelaşi sens a statuat Curtea Constituţională, de exemplu, prin deciziile nr. 581/2006, nr. 639/2007 sau nr. 881/2007.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 sunt constituţionale. Dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele limitări, care trebuie să păstreze un echilibru între interesul general al societăţii şi interesul privat al cetăţenilor. Regimul legal al construcţiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate, însă atât dobândirea dreptului de proprietate în afara condiţiilor imperative ale legii, cât şi executarea unei construcţii ilegale, atrag sancţiuni legale corespunzătoare, fără a se putea invoca încălcarea dreptului constituţional de proprietate. De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra textului de lege aici examinat, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, respingând excepţia prin deciziile nr. 639/2007 şi nr. 881/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au următoarea redactare: „(1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: (…) b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.”Autorul excepţiei apreciază că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a proprietăţii private şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea abuzului de drept.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii au mai fost examinate în precedent, prin raportare la aceleaşi temeiuri constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici de neconstituţionalitate asemănătoare.Astfel, prin Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, Curtea Constituţională, respingând excepţia, a reţinut, în esenţă, că art. 44 din Legea fundamentală, referitor la garantarea dreptului de proprietate, statorniceşte că limitele şi conţinutul acestuia sunt stabilite prin lege, iar alin. (7) al aceluiaşi articol prevede că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. De asemenea, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea că dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele limitări, care trebuie să păstreze un echilibru între interesul general şi interesul privat al cetăţenilor, în acest sens fiind Decizia nr. 144 din 25 martie 2004 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 11 mai 2004, şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului Sporrong şi Lonnroth contra Suediei din 1982, Brumărescu contra României din 1999 şi Basoukou contra Greciei din 2005.Prin urmare, cele reţinute de Curte în jurisprudenţa sa în materie se justifică a fi menţinute şi în prezenta cauză, în lipsa unor elemente noi care să determine reconsiderarea acesteia.În plus, Curtea constată că, în acest dosar, criticile de neconstituţionalitate vizează aspecte referitoare la conţinutul juridic al dispoziţiilor de lege examinate, în sensul că acestea ar trebui să distingă, în opinia sa, "după cum se poate sau nu realiza scopul propus", referindu-se la situaţia concretă în care acesta se află, respectiv riscul ca, odată cu demolarea unei construcţii nelegal construite, să fie distrusă şi o construcţie legal construită. Apreciază, în consecinţă, că aplicarea normelor legale examinate devine discriminatorie şi îmbracă forma unui "abuz de drept în măsura în care afectează şi alte construcţii legal edificate".Or, aceste susţineri nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, deoarece nu vizează un viciu de constituţionalitate conţinut de textul de lege examinat, ci se referă la anumite situaţii care devin nefavorabile autorului excepţiei, într-o speţă dată, în funcţie de modalitatea de interpretare şi aplicare a acelei norme juridice. Curtea a statuat constant în jurisprudenţa sa, de exemplu, în Decizia nr. 85 din 25 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 9 aprilie 2003, că neconstituţionalitatea este o stare organică a normei juridice şi nu poate fi dedusă dintr-o interpretare discutabilă. Totodată, Curtea nu are atribuţii în ceea ce priveşte operaţiunile de interpretare şi aplicare a legii, şi nici competenţe referitoare la completarea sau modificarea textului de lege examinat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.În consecinţă, Curtea nu poate reţine nici susţinerile de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 53 din Constituţie, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, şi nici a art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin care abuzul de drept este interzis.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Bociu Calomfirescu în Dosarul nr. 9.221/325/2006 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi_____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește