DECIZIE nr. 597 din 8 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) şi art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) şi art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Dănuţ-Remus Toc în Dosarul nr. 4.394/P/2005 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că, în realitate, autorul acesteia solicită extinderea dispoziţiilor legale criticate şi la alte situaţii care nu sunt prevăzute în textul art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.394/P/2005, Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) şi art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Dănuţ-Remus Toc în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, deşi în cuprinsul Codului penal se fac referiri la recunoaşterea efectelor hotărârilor străine, nu mai există posibilitatea ca statul român sau cetăţenii români să mai facă uz de recunoaşterea efectelor acestor hotărâri, câtă vreme, potrivit art. 115 din Legea nr. 302/2004, aceasta se poate realiza doar la cererea statului de condamnare, ca urmare a abrogării prevederilor art. 519-521 din Codul de procedură penală, care reglementau procedura recunoaşterii hotărârilor străine. În acest mod „accesul liber la justiţie este blocat cetăţenilor români care ar justifica un interes procesual pentru recunoaşterea hotărârilor străine în vederea deducerii perioadei de detenţie executate în străinătate”. Astfel, „în timp ce un cetăţean condamnat de două instanţe române pentru infracţiuni concurente poate cere contopirea pedepselor şi deducerea din pedeapsa rezultantă a detenţiei executate, un altul condamnat de o instanţă română şi de una străină nu are nici o cale procesuală pentru a formula o asemenea cerere, ceea ce creează o stare de inegalitate de tratament, acesta din urmă executând două pedepse”.Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate "este întemeiată în măsura în care art. 115 alin. (2) şi art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004 îl privează pe condamnatul definitiv printr-o hotărâre penală străină de dreptul de a formula cerere de recunoaştere şi executare a unei astfel de hotărâri definitive în ţara al cărei cetăţean este”. Se arată că textele de lege criticate „încalcă principiile constituţionale privind accesul liber la justiţie, egalitatea în drepturi şi dreptul de petiţionare, precum şi principiul supremaţiei normelor constituţionale, reglementate în art. 21, 16 şi 51 din Constituţie”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că procedura instituită prin dispoziţiile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 „este excesivă şi depinde de un element aleatoriu, neexistând o garanţie că orice autoritate străină competentă, la solicitarea condamnatului, va iniţia procedurile prevăzute de lege în vederea recunoaşterii hotărârii penale străine”. Ca urmare, Guvernul apreciază că prevederile art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 sunt neconstituţionale numai în măsura în care opresc persoana condamnată de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti pentru exercitarea dreptului său, potrivit art. 21 din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) şi art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004 în raport de prevederile art. 16 din Constituţie, se arată că nu poate fi reţinută, întrucât textele de lege criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Cu privire la critica în raport de art. 21 din Constituţie, se menţionează că prevederile legale ce fac obiectul excepţiei nu îngrădesc dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 115 alin. (2) şi art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, având următorul cuprins:– Art. 115 alin. (2): "În vederea executării pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine, autorităţile competente ale statului de condamnare formulează o cerere de recunoaştere şi executare.";– Art. 188 lit. d): "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:[…] d) art. 519-521 din Codul de procedură penală."Aceste prevederi legale încalcă, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, precum şi pe cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. De asemenea, instanţa de judecată consideră că textele criticate încalcă dreptul de petiţionare, reglementat de art. 51 din Constituţie.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul unui litigiu având ca obiect apelul declarat împotriva Sentinţei penale nr. 304/PI/1 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Timiş – Secţia penală în Dosarul nr. 692/2005, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de contopire a pedepselor cu închisoarea, pronunţate prin Sentinţa penală nr. 824/P din 26 noiembrie 2001 a Tribunalului Timiş şi Sentinţa din 8 iulie 2003 a Tribunalului Regensburg din Germania. Pentru a pronunţa hotărârea apelată, instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, pentru a proceda la soluţionarea cererii condamnatului era necesar ca autorităţile competente din Germania să solicite recunoaşterea hotărârii pronunţate în străinătate, nefiind posibilă recunoaşterea acestei hotărâri pe cale incidentală. În cadrul apelului promovat împotriva acestei hotărâri, condamnatul a formulat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) şi art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004, susţinând, în esenţă, că, deşi în cuprinsul Codului penal se fac referiri la recunoaşterea efectelor hotărârilor străine, nu mai există posibilitatea ca statul român sau cetăţenii români să mai facă uz de recunoaşterea efectelor acestor hotărâri, câtă vreme, potrivit art. 115 din Legea nr. 302/2004, aceasta se poate realiza doar la cererea statului de condamnare, ca urmare a abrogării prevederilor art. 519-521 din Codul de procedură penală, care reglementau procedura recunoaşterii hotărârilor străine. În acest mod – se arată – este încălcat accesul liber la justiţie al cetăţenilor români care ar justifica un interes procesual pentru recunoaşterea hotărârilor străine în vederea deducerii perioadei de detenţie executate în străinătate, precum şi dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în faţa legii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată, mai întâi, că Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, a fost adoptată pentru a facilita aplicarea instrumentelor internaţionale ratificate de România în domeniul asistenţei judiciare internaţionale în materie penală, adoptate sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a Consiliului Europei, asimilarea normelor europene în materia cooperării judiciare impunându-se ca o premisă obligatorie pentru finalizarea negocierilor în cadrul procesului de integrare a României în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie al Uniunii Europene.În titlul V, intitulat "Recunoaşterea şi executarea hotărârilor penale", Legea nr. 302/2004 reglementează, în acord cu Convenţia europeană privind valoarea internaţională a hotărârilor represive, adoptată la Haga la 28 mai 1970 şi ratificată de România prin Ordonanţa Guvernului nr. 90 din 30 august 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 31 august 1999, aprobată prin Legea nr. 35 din 12 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 17 aprilie 2000, procedurile prin care se solicită recunoaşterea şi executarea în străinătate a hotărârilor penale pronunţate de instanţele române, precum şi procedurile de recunoaştere şi executare în România a hotărârilor penale străine, ca mijloc prin care hotărârile penale străine produc, atunci când este cazul, efecte juridice pe teritoriul României.În acest sens, în concordanţă cu art. 3 din Convenţia europeană privind valoarea internaţională a hotărârilor represive, potrivit căruia "În cazurile şi în condiţiile prevăzute în prezenta convenţie fiecare stat contractant are competenţa să procedeze la executarea unei sancţiuni pronunţate într-unul din celelalte state contractante şi care este executorie în acel stat.Această competenţă nu poate fi exercitată decât ca urmare a unei cereri de executare, prezentată de celălalt stat contractant", art. 115 alin. (2) din noua reglementare, text ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, stabileşte că, în vederea executării pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine rămase definitive, autorităţile competente ale statului de condamnare formulează o cerere de recunoaştere şi executare. Această cerere se transmite Ministerului Justiţiei, însoţită de o copie autentică a hotărârii şi, după caz, de o declaraţie prin care condamnatul îşi exprimă consimţământul, precum şi de o informare asupra duratei arestului preventiv sau a părţii de pedeapsă executate până la data prezentării cererii [art. 119 alin. (1) şi (2) din lege]. Prin direcţia de specialitate, Ministerul Justiţiei efectuează controlul de regularitate internaţională a cererii, după care, după caz, o transmite procurorului general competent, în vederea sesizării instanţei competente, ori o restituie, motivat [art. 119 alin. (3) din lege]. Autorităţile judiciare române competente sunt curtea de apel în circumscripţia căreia, după caz, domiciliază, îşi are reşedinţa sau a fost identificat condamnatul şi, respectiv, parchetul de pe lângă aceasta (art. 120 din lege).Ca urmare, nu poate fi reţinută susţinerea autorului excepţiei în sensul că nu mai există posibilitatea ca statul român sau cetăţenii români să mai facă uz de recunoaşterea efectelor hotărârilor penale străine. Recunoaşterea acestor hotărâri se realizează, aşa cum s-a arătat, ca urmare a parcurgerii procedurii imperativ stabilite de lege, prin care statul român îşi însuşeşte hotărârea penală străină şi îi acordă, în virtutea propriei sale suveranităţi, eficienţă pe teritoriul său.În realitate, ceea ce se solicită în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate este extinderea dispoziţiilor legale criticate şi la alte situaţii neprevăzute în textul art. 115 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul adăugării în cuprinsul acestuia şi a posibilităţii condamnatului de a se adresa instanţei competente cu o cerere privind recunoaşterea hotărârii pronunţate în străinătate împotriva sa. În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut în mod constant că acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia „Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a ţării”. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Cât priveşte art. 188 lit. d) din acelaşi act normativ, care a abrogat prevederile din Codul de procedură penală cuprinse în art. 519-521 (referitoare la recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte juridice străine), Curtea constată că soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu depinde de acesta. Introducerea acestui text de lege a fost determinată de raţiuni de tehnică legislativă, întrucât Legea nr. 302/2004 stabileşte o procedură de recunoaştere şi executare a hotărârilor penale străine diferită de cea consacrată anterior de art. 519-521 din Codul de procedură penală, iar potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de acelaşi nivel, trebuie abrogate. Astfel fiind, devin aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cărora Curtea Constituţională decide numai cu privire la prevederile de lege care au legătură cu soluţionarea cauzei, precum şi dispoziţiile alin. (6) al aceluiaşi articol, potrivit cărora, dacă sunt încălcate dispoziţiile alin. (1), excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 115 alin. (2) şi art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Dănuţ-Remus Toc în Dosarul nr. 4.394/P/2005 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește