DECIZIE nr. 595 din 8 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^2 din Codul de procedură penală şi ale art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarilena Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^2 din Codul de procedură penală şi ale art. 13 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicată de Gyorgydeak Jozsef în Dosarul nr. 1.980/2004 al Tribunalului Harghita.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.980/2004, Tribunalul Harghita a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^2 din Codul de procedură penală şi ale art. 13 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicată de inculpatul Gyorgydeak Jozsef, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, referindu-se exclusiv la aspecte practice din activitatea organelor judiciare în cauza dedusă judecăţii, susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi, şi ale art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept.Tribunalul Harghita apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, deoarece "textul art. 91^2 din Codul de procedură penală nu conţine prevederi care să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului" şi că "norma procesual penală cuprinde suficiente garanţii pentru a nu se aduce vătămare acestor drepturi şi libertăţi".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nici una dintre susţinerile autorului excepţiei nu a fost motivată, fiind doar enunţate articolele din Constituţie pretins a fi încălcate prin dispoziţiile art. 91^2 din Codul de procedură penală şi ale art. 13 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 91^2 din Codul de procedură penală nu contravin sub nici un aspect dispoziţiilor din Legea fundamentală referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât nu instituie privilegii sau discriminări pe criterii de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, prevăzute de art. 4 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 faţă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, Avocatul Poporului arată că principiul egalităţii presupune un tratament juridic diferit la situaţii diferite, astfel încât „stabilirea unui tratament juridic diferenţiat în cazul categoriilor de personal prevăzut de dispoziţiile legale criticate reprezintă o opţiune a legiuitorului şi este justificată de calitatea persoanei care săvârşeşte fapta ce intră în competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie”. Cu referire la prevederile art. 20 din Constituţie şi ale art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, opinează în sensul lipsei lor de incidenţă în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie, pe de o parte, dispoziţiile art. 91^2 din Codul de procedură penală, referitoare la organele care efectuează interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, precum şi procedura ce se desfăşoară în îndeplinirea acestor activităţi procedurale, iar, pe de altă parte, prevederile art. 13 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43 din 4 aprilie 2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 503 din 11 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, prevederi referitoare la competenţa după calitatea persoanei a Parchetului Naţional Anticorupţie.Anterior sesizării Curţii, art. 13 alin. (2) lit. b) a fost modificat prin dispoziţiile art. II pct. 12 din titlul I al Cărţii II din Legea nr. 161/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, precum şi prin prevederile art. IV pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 601/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004. Astfel, art. 13 alin. (2) lit. b) a devenit art. 13 alin. (1) lit. b), acest din urmă text constituind în realitate obiect al excepţiei.De asemenea, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134 din 29 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, modificându-se atât titlul ordonanţei (care va avea următorul cuprins: „Ordonanţă de urgenţă privind Departamentul Naţional Anticorupţie”), cât şi conţinutul art. 13 alin. (1) lit. b).Faţă de cele arătate, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 91^2 din Codul de procedură penală şi ale art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin aceste dispoziţii legale sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi, şi ale art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, apreciază că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea abuzului de drept.Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea reţine următoarele:I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 91^2 din Codul de procedură penală, referitoare la organele care efectuează interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, precum şi procedura ce se desfăşoară în îndeplinirea acestor activităţi procedurale, se constată că autorul excepţiei nu îşi motivează excepţia de neconstituţionalitate pe neconcordanţa acestui text de lege cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ci evidenţiază numai aspecte ce privesc exclusiv activitatea organelor de urmărire penală în cauza dedusă judecăţii.Întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor […] şi a ordonanţelor Guvernului”, iar nu aplicarea în concret a acestora, ceea ce este de competenţa exclusivă a organelor judiciare, se constată că susţinerile autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 91^2 din Codul de procedură penală, în raport cu art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, nu pot fi reţinute.II. Prevederile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, cu modificările ulterioare, sunt, în opinia autorului excepţiei, neconstituţionale în raport cu dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi [art. 16 alin. (1) şi (2)] şi cu cele referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului (art. 20). În argumentarea acestei susţineri, autorul excepţiei nu invocă nici un motiv din care să rezulte modul în care textul de lege criticat încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate, ci se referă exclusiv la aspecte practice din activitatea organelor judiciare în cauza respectivă, care nu au nici o legătură cu competenţa după calitatea persoanei a Departamentului Naţional Anticorupţie. Astfel fiind, se constată că nici aceste susţineri nu pot fi reţinute.Referitor la dispoziţiile art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate, de asemenea, în susţinerea excepţiei, dispoziţii privind interzicerea abuzului de drept, se reţine, aşa cum susţine şi Avocatul Poporului, că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă, neavând legătură cu textele criticate.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^2 din Codul de procedură penală şi ale art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicată de Gyorgydeak Jozsef în Dosarul nr. 1.980/2004 al Tribunalului Harghita.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește