DECIZIE nr. 594 din 14 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 şi art. 65 din Codul familiei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 şi 65 din Codul familiei, excepţie ridicată de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curţii de Apel Suceava – Secţia minori şi familie.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.043/40/2007, Curtea de Apel Suceava – Secţia minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 şi 65 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Constantin Gheban în recursul formulat de autor împotriva Deciziei civile nr. 173A din 4 septembrie 2007 a Tribunalului Botoşani – Secţia civilă, prin care s-a respins apelul declarat de acesta şi s-a păstrat Sentinţa civilă nr. 3.938 din 10 august 2005, pronunţată de Judecătoria Botoşani, prin care s-a admis acţiunea civilă pentru stabilirea paternităţii, formulată de Elena Pelin în numele minorei Mălina-Petronela Pelin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că stabilirea de către instanţă a pensiei de întreţinere, pentru copilul din afara căsătoriei, din momentul introducerii acţiunii în stabilirea paternităţii este contrară dispoziţiilor constituţionale invocate. Arată că în cazul copilului rezultat din căsătorie, în condiţiile introducerii acţiunii de divorţ, se justifică obligarea unuia dintre părinţi la plata întreţinerii din momentul introducerii divorţului. Însă în cazul copilului din afara căsătoriei, pentru care paternitatea este stabilită prin hotărâre judecătorească, obligaţia de plată a pensiei ia naştere din momentul rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii de stabilire a paternităţii. Totodată, susţine că instanţa de judecată, aplicând prevederile art. 41 şi 65 din Codul familiei, s-a pronunţat ultra petita, de vreme ce a dispus obligarea autorului excepţiei la plata pensiei de întreţinere înainte de stabilirea filiaţiei minorei faţă de ambii părinţi şi a încredinţat minora spre creştere şi educare reclamantei, fără ca aceasta să solicite acest lucru.Curtea de Apel Suceava – Secţia minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de norma legală, fără nicio discriminare, fiind firesc ca tratamentul juridic aplicat copilului conceput în afara căsătoriei, privitor la încredinţarea sa şi stabilirea obligaţiei de întreţinere, să fie acelaşi cu cel al copilului rezultat din căsătorie. Textele de lege criticate urmăresc protejarea interesului superior al copilului aflat în situaţia de a nu fi recunoscut de unul dintre părinţi, care, potrivit legii, are aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de minor la fel ca celălalt părinte.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 26 alin. (1), în vreme ce dispoziţiile art. 57 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 42 şi 65 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul cuprins:– Art. 42: "Instanţa judecătorească va hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta părinţii şi autoritatea tutelară şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredinţat tatălui sau mamei.Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredinţaţi unor rude ori unor alte persoane, cu consimţământul acestora, sau unor instituţii de ocrotire.Totodată, instanţa judecătorească va stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.Învoiala părinţilor privitoare la încredinţarea copiilor şi la contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a acestora va produce efecte numai dacă a fost încuviinţată de instanţa judecătorească.";– Art. 65: "Dacă filiaţia copilului din afara căsătoriei este stabilită faţă de ambii părinţi, încredinţarea lui, precum şi contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională, se vor hotărî potrivit dispoziţiilor art. 42-44 inclusiv, care se aplică prin asemănare."Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 relative la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale 26 alin. (1) referitoare la viaţa intimă, familială şi privată şi ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, consideră că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 8 referitoare la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:Textele de lege criticate reglementează aspecte privind încredinţarea copilului, precum şi contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională, aspecte ce sunt stabilite de către instanţa de judecată.Cu privire la încredinţarea copilului minor, potrivit art. 42 alin. 1 din Codul familiei, chiar dacă nu există o cerere expresă a soţilor în acest sens, instanţa judecătorească este obligată să se pronunţe prin hotărârea de divorţ şi asupra încredinţării copiilor minori, pentru a se evita introducerea ulterioară a unei noi acţiuni, ceea ce nu ar fi în interesul copiilor minori, care nu pot fi lăsaţi fără îngrijire şi întreţinere. Totodată, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor se stabileşte prin hotărârea de divorţ, chiar dacă părţile nu au făcut cerere în acest sens (art. 42 alin. 3 din Codul familiei), practica judiciară recentă fiind în sensul că instanţa se va pronunţa din oficiu asupra pensiei de întreţinere cu începere de la data introducerii acţiunii de divorţ. Totodată, în cazul admiterii acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, când se acordă şi pensia de întreţinere a copilului, aceasta se datorează de la data cererii de chemare în judecată, deoarece debitorul se consideră pus în întârziere prin această cerere, care devine însă exigibilă numai după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că pârâtul este tatăl copilului.Faptul încredinţării copilului unuia dintre părinţi, chiar dacă acesta are mijloace suficiente de trai, nu scuteşte pe celălalt părinte de a contribui la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copilului.Această soluţie se impune deoarece ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copiii lor. Astfel, potrivit art. 97 alin. 1 din Codul familiei "Ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei, ori adoptaţi.[…]". Totodată, potrivit art. 101 din Codul familiei "Părinţii sunt datori să îngrijească de copil. Ei sunt obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit cu însuşirile lui[…]", iar art. 107 din acelaşi act normativ stabileşte faptul că "Copilul minor este întreţinut de părinţii săi. Dacă minorul are un venit propriu, care nu este îndestulător, părinţii au îndatorirea să asigure condiţiile necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea sa profesională. În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere datorată de părinţi minorului, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se vor stabili de instanţa judecătorească cu ascultarea autorităţii tutelare."De asemenea, art. 48 alin. (1) din Constituţie prevede că părinţii au dreptul şi îndatorirea de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, în acest sens copilul din afara căsătoriei fiind asimilat cu cel din căsătorie. De altfel, potrivit art. 63 din Codul familiei, efectele filiaţiei copilului din afara căsătoriei se determină potrivit principiului egalităţii în drepturi a copilului din afara căsătoriei cu cel din căsătorie, principiu consacrat constituţional şi de dispoziţiile art. 48 alin. (3) din Legea fundamentală, care stabilesc că "copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie".Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 şi art. 65 din Codul familiei, excepţie ridicată de Constantin Gheban în Dosarul nr. 1.043/40/2007 al Curţii de Apel Suceava – Secţia minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește