DECIZIE nr. 592 din 8 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarilena Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de Ştefan Brenevic în Dosarul nr. 48/2005 al Judecătoriei Braşov.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 524 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Ioan Gîză în Dosarul nr. 96/2005 al Judecătoriei Braşov. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 524 D/2005 la Dosarul nr. 523 D/2005, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin încheierile din 30 şi 31 mai 2005, pronunţate în dosarele nr. 48/2005 şi nr. 96/2005, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de Ştefan Brenevic şi, respectiv, Ion Gîză în dosarele menţionate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h), deoarece printr-o ordonanţă de urgenţă este reglementat un domeniu rezervat legii organice, şi anume o infracţiune.Judecătoria Braşov consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile constituţionale nu interzic adoptarea de ordonanţe de urgenţă în domeniul de reglementare al legilor organice.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul îşi exprimă opinia în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, arată că aceasta trebuie analizată în raport cu dispoziţiile constituţionale în vigoare la data adoptării ei. Astfel, potrivit prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia din 1991, singura condiţie impusă pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă era existenţa cazului excepţional, iar caracterizarea unei situaţii ca fiind excepţională constituie o chestiune de fapt prin care se urmăreşte evitarea unei atingeri aduse interesului public, asupra căreia doar Guvernul poate să aprecieze. Mai arată că, în ceea ce priveşte domeniile ce pot face obiectul de reglementare al ordonanţei de urgenţă, dispoziţiile constituţionale nu impuneau nici o limitare, existând posibilitatea reglementării şi în domenii rezervate legii organice. Pentru acelaşi motiv, consideră că prevederile art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu sunt contrare dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, care au următorul conţinut: „Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare ori tractarea unei remorci cu număr fals de înmatriculare se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani”.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, datorită faptului că nu a fost încă aprobată de Parlament cu întrunirea numărului de voturi necesar adoptării legilor organice, nu poate fi încadrată în această categorie şi contravine, astfel, art. 73 alin. (3) lit. h), potrivit căruia „Prin lege organică se reglementează: (…) h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora”. Infracţiunea prevăzută de art. 77 alin. (2) este stabilită printr-o ordonanţă de urgenţă, iar nu de o lege organică.Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că argumentarea criticii prezentate se bazează pe o confuzie în ceea ce priveşte condiţiile impuse de Legea fundamentală pentru ca Guvernul să emită ordonanţe de urgenţă, domeniile de reglementare ale acestora, precum şi condiţiile necesare pentru intrarea lor în vigoare.Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că "examinarea constituţionalităţii unui act normativ sub aspectul competenţei, al condiţiilor şi al formei de adoptare se poate face numai prin raportare la prevederile constituţionale în vigoare la momentul adoptării respectivului act normativ" (Decizia nr. 101 din 9 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 10 mai 2004). Astfel, art. 114 alin. (4) din Constituţie, în forma sa anterioară revizuirii prin Legea nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, stabilea că, în cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă, care intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a fost depus la Camera Deputaţilor în data de 20 decembrie 2002, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002. Prin urmare, au fost îndeplinite condiţiile cerute de art. 107 alin. (4) şi art. 114 alin. (4) din Constituţie pentru ca ordonanţa de urgenţă să între în vigoare. Cât priveşte aprobarea sau respingerea acestui proiect de lege, ca urmare a dezbaterii şi votului exprimat în Parlament, aceasta nu constituie o condiţie pentru intrarea în vigoare a unei ordonanţe de urgenţă. Autorul excepţiei confundă operaţiunea de „depunere spre aprobare la Parlament” a unei ordonanţe de urgenţă, necesară sine qua non intrării sale în vigoare şi, aşadar, producerii de efecte juridice în urma publicării în Monitorul Oficial al României, cu operaţiunea – ulterioară – de aprobare sau respingere, prin lege, a respectivei ordonanţe de urgenţă a Guvernului.Urmărind derularea procesului legislativ al proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se observă că acesta a fost adoptat la data de 31 august 2004 de către Camera Deputaţilor, conform procedurii legislative prevăzute de Constituţia din 1991 şi cu îndeplinirea cerinţelor specifice adoptării unei legi organice. La data de 5 mai 2005, Senatul a adoptat cu modificări proiectul de lege, pentru ca, în urma constituirii, potrivit art. 155 alin. (1) din Constituţie în forma sa revizuită, a unei comisii de mediere, raportul acesteia să fie adoptat în plenul Senatului la data de 9 iunie 2005 şi de plenul Camerei Deputaţilor la data de 21 iunie 2005. Potrivit art. 77 alin. (2) din Constituţie, înainte de promulgare, Preşedintele României a cerut Parlamentului reexaminarea legii, la 4 iulie 2005.Referitor la caracterul organic al normelor pe care ordonanţa de urgenţă le poate cuprinde, este de observat că, potrivit prevederilor constituţionale anterioare, precum şi celor ulterioare revizuirii Legii fundamentale, Guvernul poate reglementa, prin intermediul ordonanţei de urgenţă, şi în domeniul rezervat legilor organice. În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţia din 1991, instituţia delegării legislative printr-o lege specială de abilitare a Guvernului prevede interdicţia expresă de a emite ordonanţe în domenii ce fac obiectul legilor organice doar în ceea ce priveşte ordonanţele simple ale Guvernului, fără ca această interdicţie să se aplice, prin analogie, şi ordonanţei de urgenţă, care îşi găseşte reglementarea distinctă în cadrul alin. (4) al art. 114. În acest sens Curtea Constituţională a statuat în mod constant, de exemplu prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998.În consecinţă, critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prevede, la art. 77 alin. (2), o infracţiune în legătură cu regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi pedeapsa aplicabilă, ceea ce corespunde întru totul art. 114 alin. (4) din Constituţia din 1991, precum şi normelor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. f).De altfel, sub aspectul aceloraşi critici de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, cu prilejul examinării constituţionalităţii dispoziţiilor art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, precum şi a ordonanţei în integralitatea sa, respingând excepţia ca neîntemeiată. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ştefan Brenevic în Dosarul nr. 48/2005 al Judecătoriei Braşov şi de Ioan Gîză în Dosarul nr. 96/2005 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește