DECIZIE nr. 592 din 19 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Cornelia Alexandrina Elena Antonescu, prin procurator Iancu Gheorghe, în Dosarul nr. 7.674/105/2006 al Tribunalului Prahova – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.674/105/2006, Tribunalul Prahova – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Cornelia Alexandrina Elena Antonescu, prin procurator Iancu Gheorghe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă dreptul de proprietate şi creează o inegalitate în faţa legii. Inegalitatea vizează cultele religioase şi minorităţile naţionale, care au posibilitatea să îşi revendice proprietăţile imobiliare preluate în mod abuziv de stat în cadrul unui nou termen, introdus prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, şi ceilalţi foşti proprietari, persoane fizice, în privinţa cărora termenul pentru depunerea notificărilor nu a mai fost prelungit. Se mai susţine că textul de lege criticat contravine protecţiei constituţionale a proprietăţii private, precum şi principiului constituţional al restrângerii exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi, prin crearea unei imposibilităţi de retrocedare a unor bunuri imobile preluate în mod abuziv.Tribunalul Prahova – Secţia civilă consideră că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia ca fiind inadmisibilă, întrucât criticile de neconstituţionalitate vizează o omisiune de reglementare.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(1) Persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.”Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată, indiferent de titular, alin. (3) referitor la expropriere şi alin. (8) privind averea dobândită licit, art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi şi art. 136 alin. (5) privind caracterul inviolabil al proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate într-o altă cauză cu o motivare similară şi având acelaşi autor.Astfel, prin Decizia nr. 313 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceste prevederi, statuând că recunoaşterea sine die a posibilităţii persoanei interesate de a declanşa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietăţii imobiliare.Prin aceeaşi decizie, făcând referire la jurisprudenţa anterioară, Curtea a reţinut, în esenţă, că, "potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii. Legiuitorul ordinar este aşadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept. Pentru aceste considerente, nu poate fi reţinută încălcarea, prin textele de lege criticate, a prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi (8), ale art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală".Curtea a constatat, de asemenea, "că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece persoanele îndreptăţite care pot introduce notificări în temeiul art. 22 din Legea nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a imobilului, se află într-o situaţie diferită faţă de cultele religioase ori comunităţile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. În aceste condiţii, nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor art. 53 din Legea fundamentală.”Atât considerentele, cât şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Cornelia Alexandrina Elena Antonescu, prin procurator Iancu Gheorghe, în Dosarul nr. 7.674/105/2006 al Tribunalului Prahova – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește