DECIZIE nr. 591 din 19 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 673^8 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 673^8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Radu R. Stan în Dosarul nr. 3.315/2006 al Judecătoriei Buftea.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, precum şi Gabriel Stan, Gheorghe Dumitru şi Ecaterina Iordache, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei şi partea Ecaterina Iordache solicită amânarea judecăţii pentru ca toate autorităţile prevăzute de lege să comunice punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Celelalte părţi prezente se opun amânării judecării cauzei.Reprezentantul Ministerului Public se opune amânării judecării excepţiei de neconstituţionalitate.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de autorul excepţiei şi de partea Ecaterina Iordache.Cauza fiind în stare de judecată, autorul solicită admiterea excepţiei susţinând că art. 673^8 din Codul de procedură civilă contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţie, deoarece instanţa de judecată se pronunţă printr-o încheiere interlocutorie cu privire la masa bunurilor de împărţit, calitatea de coproprietar şi cota-parte ce revine fiecăruia mai înainte ca partea îndreptăţită să dovedească în faţa instanţelor superioare nelegalitatea şi netemeinicia acestei încheieri. În acest fel este obligată să îndeplinească toate actele de procedură dispuse şi să participe la toate dezbaterile ce urmează până la pronunţarea asupra fondului, fapt care reprezintă o povară atât din punct de vedere al timpului, cât şi din punct de vedere al cheltuielilor făcute. De asemenea, susţine că, datorită textului de lege criticat, partea îndreptăţită este pusă în imposibilitatea de a participa activ la dezbaterea procedurii privitoare la împărţeala propriu-zisă a bunurilor până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii prin care s-au stabilit masa bunurilor de împărţit, calitatea de coproprietar şi cota-parte ce revine fiecăruia. Depune note scrise.Partea Ecaterina Iordache solicită admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive expuse de autorul excepţiei.Gabriel Stan şi Gheorghe Dumitru solicită respingerea excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.315/2006, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 673^8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Radu R. Stan într-un proces având ca obiect un partaj succesoral.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât încheierea prin care se stabilesc masa bunurilor de împărţit, calitatea de coproprietar şi cota-parte ce revine fiecăruia nu poate fi atacată cu apel sau, după caz, cu recurs decât odată cu fondul. În opinia autorului excepţiei, această încheiere care are caracter interlocutoriu ar trebui supusă controlului de legalitate şi temeinicie la instanţa superioară, în vederea pronunţării unei hotărâri definitive, şi abia după aceea să se procedeze la împărţeala judiciară. Îşi motivează această opinie susţinând că cererea de chemare în judecată are ca obiect ieşirea din indiviziune, însă motivul principal al cererii îl reprezintă, de fapt, contestarea masei bunurilor de împărţit, calitatea de coproprietar şi cota-parte ce-i revine fiecăruia, altfel "nimic nu l-ar fi împiedicat să împartă prin bună învoială şi să iasă din indiviziune prin procedură necontencioasă în faţa notarului public, fără să apeleze la instanţa de judecată". În reglementarea actuală a art. 673^8 din Codul de procedură civilă, instanţa de judecată procedează la împărţeala judiciară mai înainte ca părţile să beneficieze de posibilitatea de a se folosi şi în faţa instanţei superioare de toate mijloacele de apărare privitoare la stabilirea masei bunurilor de împărţit, a calităţii de coproprietar şi a cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia. Totodată, susţine acesta, dreptul la apărare este încălcat şi datorită imposibilităţii de a se opune vânzării prin licitaţie publică a bunului asupra căruia este îndreptăţit să creadă că are un drept propriu şi că nu trebuia împărţit.Se mai susţine că textul de lege criticat încalcă şi dreptul la judecarea unui proces într-un termen rezonabil, cerinţă care nu poate fi realizată, deoarece după vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor supuse împărţelii judiciare intervin şi cumpărătorii care au interesul ca ceea ce s-a stabilit prin acele încheieri să rămână definitiv, astfel că judecarea procesului se va prelungi.Judecătoria Buftea consideră că prevederile art. 673^8 din Codul de procedură civilă nu încalcă dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la judecarea acestuia într-un termen rezonabil, precum şi dreptul la respectarea bunurilor, deoarece hotărârea ce se pronunţă de instanţă pe fondul cauzei poate fi atacată cu apel sau recurs.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Se arată că prevederile art. 673^8 din Codul de procedură civilă sunt norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă art. 673^8 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia "Încheierile prevăzute la art. 673^6 alin. 1 şi art. 673^7 pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, fiind supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra fondului procesului".Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 alin. (1) potrivit căruia "Dreptul la apărare este garantat.". Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi a art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţie, referitor la protecţia proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.Prevederile de lege criticate fac parte din Cartea a VI-a "Proceduri speciale", Cap.VII^1, a Codului de procedură civilă, care reglementează întreaga procedură a împărţelii judiciare ce are ca finalitate ieşirea din starea de indiviziune, procedură în urma căreia fiecare coindivizar devine proprietar exclusiv al unei anumite părţi concret determinate.Autorul excepţiei critică acest text pe motiv că încheierea prin care se stabilesc masa bunurilor de împărţit, calitatea de coproprietar şi cota-parte ce îi revine fiecăruia nu poate fi atacată cu apel sau, după caz, cu recurs decât odată cu fondul.Analizând această critică, Curtea reţine că instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Această soluţie decurge din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.", precum şi din cele ale art. 129, conform cărora "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".Aşa fiind, prevederile de lege criticate reprezintă tocmai expresia aplicării acestor dispoziţii constituţionale.Curtea observă că regula potrivit căreia "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul […]" este consacrată de art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Or, dat fiind că încheierile prevăzute de art. 673^8 din Codul de procedură civilă preced hotărârea instanţei asupra fondului, ele sunt încheieri premergătoare şi, în consecinţă, este evident că legiuitorul a avut în vedere ca acestea să poată fi supuse căii de atac a apelului numai odată cu hotărârea asupra fondului.În activitatea sa jurisdicţională anterioară, Curtea Constituţională a examinat dacă liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situaţii deosebite sau dacă el implică existenţa unor proceduri unice chiar şi pentru situaţii deosebite, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac. Astfel, prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996, Curtea a statuat că semnificaţia art. 21 din Constituţie, potrivit căruia accesul la justiţie nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nicio categorie sau grup social nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale stabilite de către legiuitor. Legiuitorul poate, însă, institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale.Faptul că o asemenea încheiere nu poate fi atacată separat cu apel sau recurs se explică, pe de o parte, prin necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului, iar, pe de altă parte, prin faptul că respectiva încheiere poate fi atacată cu apel sau recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfăşurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenţă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cât şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează fondul cauzei este asigurat accesul liber la justiţie.Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunţată în Cazul Golder împotriva Regatului Unit, 1975, a statuat că "Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept."Şi, în fine, textul criticat nu afectează nici cota-parte ideală din masa bunurilor care formează proprietatea comună a părţilor şi, cu atât mai mult, dreptul autorului excepţiei de a i se atribui, în urma împărţelii, un lot de bunuri corespunzător drepturilor sale. Prevederile art. 673^8 din Codul de procedură civilă au ca scop, împreună cu celelalte texte ale capitolului respectiv, ieşirea din starea de indiviziune a coindivizărilor.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor 673^8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Radu R. Stan în Dosarul nr. 3.315/2006 al Judecătoriei Buftea.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2007.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește