DECIZIE nr. 590 din 8 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 a comunei Blejoi, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 3.026/2004 al Judecătoriei Ploieşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apreciază că acestea nu contravin principiului egalităţii în drepturi, întrucât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. Textul de lege criticat este în deplină concordanţă şi cu prevederile art. 21 din Constituţie, iar cât priveşte prevederile art. 11 alin. (2) raportate la art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală, apreciază că acestea nu au relevanţă în soluţionarea cauzei. Aşa fiind, critica de neconstituţionalitate a art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.Referitor la dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Ministerul Public consideră că excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii este inadmisibilă, întrucât nu au legătură cu soluţionarea cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.026/2004, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 a comunei Blejoi, judeţul Prahova, într-o cauză civilă având ca obiect daune interese.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 167 alin. 1 încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 11 alin. (2) raportat la art. 20 alin. (1), precum şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, în măsura în care acordă instanţei de judecată posibilitatea de a cenzura, sub aspectul utilităţii şi concludenţei, cererea în probaţiune formulată de o parte litigantă, într-o anumită procedură judiciară, pentru administrarea de probe, în vederea apărării poziţiei sale procesuale şi a drepturilor sale substanţiale ce formează obiectul cauzei deduse judecăţii. De asemenea, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituţionale, deoarece conferă instanţei judecătoreşti, în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, posibilitatea de a cenzura sesizarea Curţii Constituţionale, îngrădind astfel exercitarea controlului de constituţionalitate.Judecătoria Ploieşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens apreciază că dispoziţiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care dau posibilitatea judecătorului să aprecieze asupra pertinenţei şi concludenţei sau utilităţii probelor propuse de părţi în dovedirea pretenţiilor acestora, nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât nu poate fi lăsată la latitudinea părţilor administrarea probelor în procesul civil, fără intervenţia judecătorului desemnat în soluţionarea cauzei. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, instanţa apreciază că determinarea caracterului admisibil sau inadmisibil al unei cereri reprezintă atributul instanţei judecătoreşti. De altfel, încheierea prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată cu recurs, asigurându-se în acest mod verificarea legalităţii şi temeiniciei încheierii respective.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că, în ceea ce priveşte art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalităţii, atât timp cât dispoziţia criticată este aplicabilă în cazul oricăreia dintre părţile din proces. De asemenea, nu se poate susţine nici restrângerea liberului acces la justiţie, părţile având posibilitatea să propună, prin cererea de chemare în judecată, prin întâmpinare sau, după caz, la prima zi de înfăţişare, orice probă pe care o consideră necesară. Referitor la susţinerea privind înfrângerea art. 11 alin. (2) raportat la art. 20 din Constituţie, arată că autorul excepţiei nu argumentează în ce fel este încălcat principiul referitor la preempţiunea reglementărilor internaţionale asupra dreptului intern. De altfel, Guvernul apreciază că majoritatea aspectelor invocate de autorul excepţiei nu se pot încadra într-o critică de neconstituţionalitate, ci vizează aspecte ce ţin de modul în care instanţa a aplicat legea în cauza respectivă.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, aceste dispoziţii legale se referă la procedura de soluţionare a excepţiilor de neconstituţionalitate, astfel încât nu au legătură cu soluţionarea litigiului dintre părţi. Ca atare, sub acest aspect, excepţia este inadmisibilă.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă faţă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. În ceea ce priveşte contrarietatea art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 cu prevederile art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, Avocatul Poporului arată că instituirea cazurilor de inadmisibilitate a unei excepţii nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale şi nu este de natură să conducă la ideea că, prin aceasta, instanţa care judecă fondul se substituie, sub acoperirea unei dispoziţii legale, Curţii Constituţionale. În susţinerea acestui punct de vedere, este invocată jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, şi anume Decizia nr. 375/2003. În final, apreciază că prevederile art. 11 alin. (2) raportate la art. 20 alin. (1) din Constituţie nu au relevanţă în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi cele ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care au următorul conţinut:– Art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă:"Dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.";– Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992:"Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 11 alin. (2) raportat la art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";– Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.";– Art. 21 alin. (3): "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";– Art. 142 alin. (1): "Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.";– Art. 146 lit. d): "Curtea Constituţională are următoarele atribuţii: […]d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;". … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte competenţa recunoscută instanţei de a hotărî asupra admisibilităţii unei probe, în funcţie de pertinenţa şi concludenţa sa, aceasta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală şi temeinică. Dincolo de raţiunile care impun şi justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă nici un fine de neconstituţionalitate. Astfel, în absenţa oricărui criteriu cu valenţe discriminatorii, reglementarea în cauză nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie.În ceea ce priveşte prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea constată că dispoziţiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, departe de a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în realitate îi dau expresie, constituind o modalitate eficientă de prevenire şi limitare a abuzului de drept în materie. În sfârşit, cu referire la art. 11 alin. (2) raportat la art. 20 alin. (1) din Constituţie, invocarea acestuia este lipsită de relevanţă, în măsura în care nu a fost evidenţiată o prevedere convenţională internaţională, nepreluată de Constituţie, care să fi fost încălcată prin reglementarea criticată. Aşa fiind, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 167 din Codul de procedură civilă, în acest sens fiind Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că aceste prevederi legale, care se referă la procedura soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea litigiului dintre părţi. În consecinţă, sub acest aspect, excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 a comunei Blejoi, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 3.026/2004 al Judecătoriei Ploieşti.2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește