DECIZIE nr. 590 din 20 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 şi 400^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 şi 400^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Sandu în Dosarul nr. 3.917/94/2007 al Judecătoriei Buftea.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată în ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă şi ca inadmisibilă cu privire la critica art. 399 din cod, deoarece în acest caz autorul vizează o omisiune a textului de lege şi, implicit, o completare a lui.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.917/94/2007, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 şi 400^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Sandu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 400^1 din Codul de procedură civilă nu protejează interesele patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecăţii şi permit în mod abuziv creditorilor să treacă la executarea silită a bunurilor aflate în coproprietatea debitorului cu terţe persoane.Prin partajarea forţată a bunurilor comune coproprietarii nedebitori sunt obligaţi să participe la achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând deci o plată nedatorată.Pe de altă parte, dispoziţiile art. 399 din Codul de procedură civilă omit să prevadă, în cadrul contestaţiei la executare, citarea executorului judecătoresc în calitate de parte, ceea ce este de natură a aduce atingere dreptului la apărare şi echilibrului procesual al părţilor.Judecătoria Buftea apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că partajarea bunurilor comune nu presupune întotdeauna acordul coindivizărilor sau codevălmaşilor. Coproprietarul nu face o plată nedatorată pentru că în urma partajului patrimoniul său rămâne neatins, fiind exclusă posibilitatea executării silite a cotei sale din bunul comun.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că art.399 şi 400^1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea statuând în mod constant asupra netemeiniciei criticilor formulate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 399 şi 400^1 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 399: "Împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.";– Art. 400^1: "Împărţirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate, prin Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003. Cu acel prilej a reţinut că dispoziţiile art. 400^1 din Codul de procedură civilă asigură, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecăţii, iar pe de altă parte, permite creditorilor să treacă la executarea silită al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului.Aşa fiind, existenţa proprietăţii comune împiedică temporar realizarea executării silite, numai după finalizarea procedurii de împărţeală a bunurilor indivize executarea putând continua cu privire la bunurile ce aparţin exclusiv debitorului urmărit.Prin efectul partajului creditorul păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din preţul obţinut din vânzarea întregului imobil.Aşa fiind, Curtea reţine că reglementarea criticată are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori, puşi, în acest mod, la adăpost de riscul de a fi obligaţi să participe la achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată.Atât considerentele, cât şi soluţia deciziei amintite sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în această materie.În ceea ce priveşte critica referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, întrucât acestea omit să prevadă, în cadrul contestaţiei la executare, citarea executorului judecătoresc în calitate de parte, Curtea constată că o atare excepţie este inadmisibilă. Astfel, complinirea lacunelor textelor de lege prin efectuarea controlului de constituţionalitate excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Sandu în Dosarul nr. 3.917/94/2007 al Judecătoriei Buftea.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește