DECIZIE nr. 59 din 26 martie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 111 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorIoan Griga – procurorAnisoara Sandu-Dragu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 111 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1997, ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. 13.767/1996 al acestei instanţe.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 19 martie 1998, în prezenta părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 26 martie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Rechizitoriul nr. 1.836/P din 14 noiembrie 1996 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecata a inculpaţilor Raducan Alexandru, Udila Danut şi Balabaneanu Adela pentru infracţiunea de bancruta frauduloasă, prevăzută la art. 208 din Legea nr. 31/1990.În timpul judecării cauzei de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti – Dosarul nr. 13.767/1996 -, la data de 27 iulie 1997 a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1997 care, prin prevederile art. I pct. 111, a abrogat expres art. 208 din Legea nr. 31/1990.La termenul de judecată din 16 septembrie 1997 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din aceasta ordonanţa în ceea ce priveşte abrogarea art. 208 din Legea nr. 31/1990.În baza art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, prin încheierea din aceeaşi dată instanţa a sesizat Curtea Constituţională cu aceasta excepţie.În motivarea excepţiei se susţine ca, potrivit art. 72 lit. f) din Constituţia României, reglementarea infracţiunilor, a pedepselor şi a regimului executării acestora este de domeniul legilor organice, un astfel de act normativ fiind şi Legea nr. 31/1990 care, prin titlul VIII, reglementează o serie de infracţiuni şi regimul sanctionator al acestora. Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din legea fundamentală, Guvernul poate, în baza unei legi speciale de abilitare, sa emita ordonanţe, dar numai în domenii care nu fac obiectul legilor organice.În aceste condiţii, se susţine ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1997, prin care s-a abrogat art. 208 din Legea nr. 31/1990, care reglementa infracţiunea de bancruta frauduloasă, constituie o încălcare a prevederilor constituţionale citate.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata.În scopul soluţionării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia nu este intemeiata, deoarece, potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie, Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă în cazuri excepţionale, pentru această categorie de ordonanţe nefiind prevăzute condiţia legii speciale de abilitare şi nici restrictia la domeniul legilor ordinare. Pe de altă parte, abrogarea art. 208 din Legea nr. 31/1990 a fost determinata de necesitatea punerii de acord a acestei legi cu Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare, prin care a fost înlăturată noţiunea de faliment, lasandu-se fără suport infracţiunea de bancruta frauduloasă, care era condiţionată de declararea stării de faliment a societăţii comerciale. De asemenea, prin abrogarea art. 208 din Legea nr. 31/1990 nu s-au dezincriminat faptele care intrau în conţinutul infracţiunii complexe de bancruta frauduloasă, întrucât acestea se regaseau incriminate fie în titlul VIII, denumit „Infracţiuni”, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1997, fie, ca infracţiuni distincte, în Codul penal.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.Prin Adresa nr. 321/C/2 din 5 decembrie 1997, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie a comunicat ca excepţia a devenit fără obiect, ca urmare a apariţiei Legii nr. 195 din 17 noiembrie 1997, care a reintrodus art. 208 din Legea nr. 31/1990.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată.Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţa numai cu privire la neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale în vigoare de care depinde soluţionarea cauzei.Or, dacă prin dispoziţiile art. I pct. 111 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1997 s-a abrogat textul art. 208 din Legea nr. 31/1990, care reglementa bancruta frauduloasă, prin Legea nr. 195 din 17 noiembrie 1997 privind aprobarea ordonanţei respective, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 28 noiembrie 1997, prevederile art. I pct. 111 au fost modificate în sensul reintroducerii infracţiunii de bancruta frauduloasă. Deci obiectul excepţiei – abrogarea art. 208 din Legea nr. 31/1990 – a dispărut prin reintroducerea în legislaţie a normei penale pentru pedepsirea bancrutei frauduloase.În consecinţa, excepţia invocată este lipsită de obiect, Curtea Constituţională putându-se pronunţa numai asupra dispoziţiilor legale în vigoare.În dezbaterile care au avut loc s-a contestat calitatea de parte a Ministerului Public, de care depinde legitimarea sa pentru invocarea excepţiei. În acest sens, Udila Danut, prin avocat, a arătat ca procurorul nu ar avea calitatea de a invoca o astfel de excepţie, deoarece, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, de către instanţa de judecată, iar potrivit art. 23 şi 24 din Codul de procedură penală, părţi în procesul penal sunt inculpatul, partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. Rezultă ca reprezentantul Parchetului, nefiind parte în sens procesual penal, nu ar putea invoca excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte aceasta sustinere, se constată că legitimitatea procurorului de a ridica o excepţie de neconstituţionalitate decurge din natura şi din atribuţiile Ministerului Public, astfel cum sunt prevăzute de Constituţie şi de legea pentru organizarea judecătorească, precum şi de Codul de procedură penală.Astfel, potrivit art. 130 din Constituţie, în activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, iar potrivit art. 27 lit. e) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, acesta are ca atribuţie participarea, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată.În sfârşit, la art. 315 alin. 2 din Codul de procedură penală se prevede participarea obligatorie a procurorului la toate şedinţele de judecată în prima instanţa, cu excepţia celor care au loc la judecătorie, unde procurorul participa numai în anumite cauze, iar potrivit art. 316 din acelaşi cod, în desfăşurarea cercetării judecătoreşti şi a dezbaterilor procurorul exercita rolul sau activ în vederea aflarii adevărului şi respectării dispoziţiilor legale.În lumina acestor dispoziţii legale, procurorul trebuie să-şi spună părerea asupra tuturor problemelor ridicate de părţi sau de apărare, el putând formula cereri, ridica excepţii şi pune concluzii, context în care este posibila ridicarea şi a excepţiei de neconstituţionalitate ori de câte ori aceasta este necesară în vederea îndeplinirii atribuţiilor enumerate mai sus, având astfel, în sensul art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, calitatea de parte. Aceasta este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, care a soluţionat, în mod constant, excepţii de neconstituţionalitate ridicate de Ministerul Public, asa cum rezultă din Decizia Curţii Constituţionale nr. 18 din 14 martie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 12 decembrie 1994, din Decizia nr. 26 din 7 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 8 iulie 1996, precum şi din Decizia nr. 214 din 16 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 8 septembrie 1997.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 111 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1997, ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. 13.767/1996 al acestei instanţe.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Anisoara Sandu-DraguCa urmare a transferării magistratului-asistentAnisoara Sandu-Dragu,în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedura civilă,în locul acesteia semneazăMagistrat-asistent şef,Claudia Miu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește