DECIZIE nr. 589 din 8 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată, cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în dosarele nr. 15.243/2004, nr. 15.217/2004, nr. 15.254/2004 şi nr. 14.533/2004 ale Judecătoriei Cluj-Napoca.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent arată că la Dosarul nr. 497D/2005, Parohia Româno-Catolică Sf. Mihai din Cluj-Napoca a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 494D/2005, nr. 495D/2005, nr. 496D/2005 şi nr. 497D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 497D/2005, nr. 496D/2005, nr. 495D/2005 la Dosarul nr. 494D/2005, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arată că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, art. VI alin. (1)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 a fost abrogat expres prin art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, aceste dispoziţii fiind preluate, cu un conţinut identic, în art. 4^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, potrivit art. I pct. 16 din titlul II al Legii nr. 247/2005. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 a fost ulterior republicată, în temeiul art. V din titlul II al Legii nr. 247/2005, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, iar ca urmare a renumerotării textelor, art. 4^1 alin. (2) a devenit art. 6 alin. (2).În continuare, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, arătând că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat prin Decizia nr. 467 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 12 octombrie 2005, şi prin Decizia nr. 284 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 16 august 2005, statuând că aceste dispoziţii sunt constituţionale.Arată că soluţia adoptată este valabilă şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 4 martie 2005, pronunţate în Dosarul nr. 15.243/2004, în Dosarul nr. 15.217/2004 şi în Dosarul nr. 15.254/2004, şi prin Încheierea din 16 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 14.533/2004, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în cauze ce au ca obiect constatarea nulităţii absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 44 din Constituţie, precum şi prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiul neretroactivităţii legii, deoarece vânzarea-cumpărarea unor imobile dintre cele care intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, vânzare-cumpărare ce era iniţial valabilă în baza Legii nr. 112/1995, este declarată retroactiv nevalabilă, ceea ce înseamnă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 se aplică şi unor situaţii legal constituite pe baza unei legi anterioare. Astfel, efectele retroactive ale dispoziţiilor legale criticate aduc atingere validităţii unor acte juridice încheiate anterior intrării lor în vigoare. De asemenea, se arată că este încălcat şi principiul egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin aceea că textul de lege criticat introduce o discriminare „nejustificată, nelegală şi imorală”, înlăturându-se, astfel, „beneficiul bunei-credinţe în privinţa vânzării-cumpărării unei categorii de imobile preluate de stat în mod abuziv, instituind astfel un tratament juridic discriminatoriu pentru unii cetăţeni care, de fapt, se află într-o situaţie identică cu cea a altor cumpărători, ale căror acte de cumpărare îşi păstrează valabilitatea”. În continuare se susţine că textul de lege criticat contravine şi art. 44 din Constituţie, deoarece „proprietatea privată nu mai este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, creându-se, în acest fel, o situaţie discriminatorie”, încălcându-se, astfel, şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în raport cu art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală.Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi, ca atare, urmează a fi respinsă, deoarece art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 nu vine în contradicţie cu prevederile art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 din Constituţie. Astfel, se arată că nulitatea este sancţiunea care intervine în cazul în care nu se respectă, în momentul încheierii actului juridic civil, condiţiile de validitate. Existenţa cauzei de nulitate se apreciază în raport cu legea în vigoare la momentul încheierii actului civil. Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii este consecinţa principiului legalităţii şi determină repunerea în situaţia anterioară, ajungându-se la situaţia în care părţile nu ar fi încheiat actul juridic.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţia de lege criticată nu vine în contradicţie cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci reprezintă o consacrare a principiului neretroactivităţii legii, în sensul că încheierea actelor juridice şi regimul juridic al nulităţii acestora sunt reglementate de legea în vigoare la momentul încheierii lor. Dispoziţiile art. VI alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 nu face decât să constate nulitatea absolută a unor acte, ca urmare a nerespectării unor dispoziţii imperative ale legilor în vigoare la momentul încheierii lor. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 16 din Legea fundamentală, se arată că nu pot fi reţinute nici susţinerile potrivit cărora dispoziţiile de lege menţionate „introduc o discriminare nejustificată, nelegală sau imorală”. Aceasta deoarece, pe de o parte, Curtea Constituţională nu are în vedere, la examinarea constituţionalităţii unui text de lege, compatibilitatea acestuia cu alte prevederi legale, ci doar cu principiile şi prevederile fundamentale, iar pe de altă parte, dispoziţiile de lege în cauză se referă distinct la două categorii de persoane aflate în situaţii juridice diferite, respectiv dobânditorii de bună-credinţă ai unor imobile preluate de stat fără titlu valabil şi dobânditorii unor imobile ce au aparţinut cultelor religioase. Or, principiul egalităţii în drepturi nu interzice, ci, dimpotrivă, presupune tratament juridic diferit pentru persoane aflate în situaţii deosebite.De asemenea, se arată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 44 din Constituţie. În acest sens se arată că scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 a fost acela de a restitui foştilor proprietari imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România, iar nu o expropriere, fără dreaptă şi prealabilă despăgubire. Legiuitorul nu a făcut altceva decât să aplice dispoziţiile constituţionale ale art. 44 din Constituţie, respectând, totodată, şi prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin care, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele sunt îndrituite să reglementeze exercitarea dreptului de proprietate în concordanţă cu interesul general, adoptând în acest sens legile necesare.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţă de art. 15 alin. (2) din Constituţie, se arată că textul de lege atacat, instituind sancţiunea nulităţii absolute pentru actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării, reprezintă tocmai consacrarea principiului tempus regit actum, cauza de nulitate existând încă de la data încheierii actului. De asemenea, se arată că nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate faţă de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, respectiv celor ce au dobândit imobile prin acte juridice încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la acea dată, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare.În continuare, se arată că dispoziţiile art. VI alin. (3) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar garantarea şi ocrotirea proprietăţii operează în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale, şi nu prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la epoca respectivă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi notelor scrise ale autorului excepţiei, dispoziţiile "art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002„.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002, a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 48/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004.La data sesizării Curţii Constituţionale, textul de lege criticat avea următorul conţinut:– Art. VI alin. (3): "Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.”Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, art. VI alin. (1)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 a fost abrogat expres prin art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Dispoziţiile art. VI alin. (3), prevăzute la titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, au fost preluate, cu un conţinut identic, în art. 4^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, potrivit art. I pct. 16 din titlul II al Legii nr. 247/2005 intitulat „Modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România”.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 a fost ulterior republicată, în temeiul art. V din titlul II al Legii nr. 247/2005, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, iar ca urmare a renumerotării textelor, art. 4^1 alin. (2) a devenit art. 6 alin. (2). Aşadar, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra acestui din urmă text de lege, care are următorul conţinut:– Art. 6 alin. (2): "Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi ale art. 44 din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 20 alin. (2): "Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";– Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. … (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. … (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. … (6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. … (7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. … (8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. … (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii." … De asemenea, autorul excepţiei invocă şi încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu următorul conţinut: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse examenului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din documentele internaţionale invocate, cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, dispoziţii ale căror conţinut şi soluţie legislativă au fost preluate de art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată. Astfel, prin Decizia nr. 284 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 16 august 2005, Decizia nr. 374 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 29 august 2005, şi Decizia nr. 467 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 12 octombrie 2005, Curtea a constatat conformitatea dispoziţiilor art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 faţă de prevederile şi principiile fundamentale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) şi art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, precum şi faţă de dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii, reţinând în esenţă următoarele: sancţionând cu nulitate absolută actele de înstrăinare a unor bunuri imobile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, textul de lege criticat nu reprezintă decât consacrarea legală a aplicării sancţiunii nulităţii actului juridic civil, fără a i se putea imputa aşadar nesocotirea principiului neretroactivităţii legii civile; foştii proprietari ai imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase şi cumpărătorii unor asemenea imobile se află în situaţii juridice diferite, astfel că un tratament juridic diferenţiat este pe deplin justificat, în lumina exigenţelor principiului egalităţii, care nu este sinonim cu uniformitatea, ci impune aplicarea unor soluţii diferite pentru situaţii diferite; în sfârşit, principiul constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private operează în condiţiile dobândirii legale a dreptului de proprietate, nu şi în cazul în care dreptul este dobândit prin încălcarea normelor imperative ale legilor în vigoare la data încheierii actelor juridice de înstrăinare, soluţia judicioasă pentru această situaţie fiind cea a aplicării sancţiunii nulităţii actului juridic civil. Dată fiind identitatea de conţinut juridic dintre dispoziţiile art. VI alin. (3) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 şi prevederile art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, şi observând totodată că temeiurile constituţionale invocate atât în deciziile menţionate mai sus, cât şi în prezenta cauză sunt aceleaşi, Curtea constată că soluţiile adoptate şi argumentele ce au stat la baza acestora se menţin şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în dosarele nr. 15.243/2004, nr. 15.217/2004, nr. 15.254/2004 şi nr. 14.533/2004 ale Judecătoriei Cluj-Napoca.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește