DECIZIE nr. 588 din 20 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 516 pct. 8 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 516 pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Cuantic" – S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 12.434/233/2007 al Judecătoriei Galaţi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 12.434/233/2007, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 516 pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Cuantic" – S.R.L. din Galaţi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că, deşi în cazul înstrăinării voluntare, actul prin care se transferă dreptul de proprietate nu este suficient pentru evacuarea persoanelor care se află în posesia imobilului, fiind necesară promovarea separat a unei acţiuni în acest sens, în cazul înstrăinării silite, actul de adjudecare constituie titlu executoriu împotriva debitorului sau a oricăror persoane care deţin posesiunea imobilului. Or, în condiţiile în care Constituţia stabileşte că dreptul de proprietate şi dreptul la inviolabilitatea domiciliului pot fi restrânse doar în baza unei hotărâri judecătoreşti, dispoziţiile art. 516 pct. 8 din Codul de procedură civilă, care atribuie executorului judecătoresc competenţa de a întocmi actul de adjudecare şi de a porni executarea silită pentru evacuarea unei persoane dintr-un imobil adjudecat, încalcă prevederile constituţionale sus-menţionate, precum şi pe cele prevăzute în art. 16, 21 şi 24 din Constituţie.Judecătoria Galaţi apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că debitorul poate contesta în instanţă licitaţia organizată pentru vânzarea imobilului, putând cere pe această cale inclusiv desfiinţarea vânzării dacă aceasta s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că actul de adjudecare întocmit de executorul judecătoresc are natura unui act juridic complex, care produce efecte atât pe planul dreptului material, cât şi în plan procedural. Astfel, în temeiul acestuia se produce transferul dreptului de proprietate asupra bunului imobil urmărit de la debitor la adjudecatar şi, tot în baza acestui act, având putere de titlu executoriu, adjudecatarul poate cere debitorului urmărit sau oricărei alte persoane punerea sa în posesia bunului.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 516 pct. 8 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conţinut: "După plata integrală a preţului sau a avansului prevăzut de art. 515 şi după expirarea termenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. 1 lit. a), executorul, pe baza procesului-verbal de licitaţie, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde următoarele menţiuni: […]8. menţiunea că actul de adjudecare este titlu de proprietate şi că poate fi înscris în cartea funciară, precum şi a faptului că, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesiunea acestuia din urmă, sau împotriva oricărei persoane care are în posesiune ori deţine în fapt, fără niciun titlu, imobilul adjudecat."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, 20, 21, 24, 27, 44, 124, 126 şi 136. De asemenea, sunt încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate, prin Decizia nr. 56 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 11 martie 2004. Cu acel prilej, a reţinut că dispoziţiile art. 516 pct. 8 din Codul de procedură civilă nu creează nici o discriminare între părţile raportului juridic şi, prin urmare, nici o limitare a liberului acces la justiţie, întrucât nu se poate reţine o similitudine între situaţia juridică a debitorilor, a creditorilor sau cea a terţilor adjudecatari de natură să permită caracterizarea regimului juridic diferenţiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu.În ceea ce priveşte încălcarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual – constituie o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă în detrimentul altor titulari de drepturi. Întrucât accesul liber la justiţie, ca, de altfel, oricare alt drept fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea consideră că stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea constată că reglementarea dedusă controlului satisface exigenţa impusă de norma constituţională, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 21, 24 şi 53 din Legea fundamentală.Nici critica de neconstituţionalitate a textelor de lege în raport cu art. 44 din Constituţie, referitor la garantarea dreptului de proprietate privată, nu este întemeiată, întrucât prin executarea silită a unei obligaţii de plată rezultate dintr-un titlu executoriu emis conform legii se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului. Stabilirea conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate – cărora li se subsumează reglementările în cauză – implică în mod necesar o restrângere a exerciţiului său în considerarea drepturilor şi intereselor altor persoane. Departe de a constitui o atingere a dreptului subiectiv în sine, asemenea reglementări creează condiţiile indispensabile valorificării acestuia. În consecinţă, dispoziţiile art. 516 pct. 8 din Codul de procedură civilă nu numai că nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotrivă, le dau expresie într-o manieră specifică, dar indubitabilă.Atât considerentele, cât şi soluţia deciziei amintite sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în această materie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 516 pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Cuantic" – S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 12.434/233/2007 al Judecătoriei Galaţi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește