DECIZIE nr. 588 din 19 septembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, excepţie ridicată de Adrian Stan şi alţii în Dosarul nr. 44.993/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspund autorii excepţiei, prin avocat, precum şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin consilier juridic, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorilor excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că reglementarea, pe calea ordonanţei de urgenţă, a sistemului de asigurări sociale de sănătate este neconstituţională, chiar dacă acest viciu a fost acoperit prin adoptarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. În ceea ce priveşte Ordonanţa Guvernului nr. 56/1998, arată că aceasta reglementează în domeniul legii organice, încălcând astfel prevederile art. 115 alin. (1) din Constituţie. Mai apreciază că reglementarea sistemului de asigurări sociale de sănătate se poate face doar prin lege organică.Reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate privind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, întrucât aceasta nu mai este în vigoare, şi ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 ca inadmisibilă, actul normativ în cauză fiind expres şi integral abrogat prin Legea nr. 95/2006, iar a celor ale Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998 ca neîntemeiată, întrucât nu se reglementează în domeniul legii organice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 44.993/3/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, excepţie ridicată de Adrian Stan şi alţii într-un litigiu având ca obiect soluţionarea contestaţiei privind alte drepturi de asigurări sociale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că cele două acte normative criticate sunt neconstituţionale, întrucât prin acestea Guvernul reglementează într-un domeniu rezervat legii organice, domeniu în care Guvernul nu poate fi abilitat să adopte ordonanţe.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată, deoarece organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale putea fi reglementată numai prin lege organică.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 este inadmisibilă, actul normativ în cauză fiind abrogat prin Legea nr. 95/2006, iar a celor ale Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998 este neîntemeiată, întrucât nu se reglementează în domeniul legii organice.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţilor prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, şi Ordonanţa Guvernului nr. 56/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 25 august 1998.Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, ale art. 73 alin. (3) lit. t) referitor la reglementarea prin lege organică şi ale art. 115 alin. (1) şi (6) privind condiţiile în care Guvernul poate emite ordonanţe.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Curtea constată că, în esenţă, cele două ordonanţe ale Guvernului sunt criticate pentru neconstituţionalitate extrinsecă, respectiv pentru nerespectarea normelor constituţionale de legiferare în domeniul reglementat.I. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 a fost expres şi integral abrogată prin art. 317 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, pe data intrării în vigoare a legii, la 28 mai 2006.Astfel, Curtea reţine că actul normativ criticat nemaifiind în vigoare, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu mai poate fi supus controlului de constituţionalitate, iar excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă.II. Curtea constată că Ordonanţa Guvernului nr. 56/1998 nu reglementează organizarea asistenţei medicale şi nici sistemul de asigurări sociale de sănătate, ci înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea unei instituţii publice, pentru care Constituţia nu prevede reglementarea prin lege organică. Această ordonanţă a fost emisă în baza Legii nr. 148/1998 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 15 iulie 1998, lege a cărei constituţionalitate a fost constatată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 105 din 13 iulie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 15 iulie 1998.Astfel, având în vedere cele de mai sus, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Adrian Stan şi alţii în Dosarul nr. 44.993/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.II. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește