DECIZIE nr. 587 din 19 septembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIon Tiuca – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Bogdan Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 982/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 17 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 982/301/2006, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Bogdan Alexandru Rădulescu într-un litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de recuzare a executorului judecătoresc.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, limitand posibilitatea de a cere şi de a obţine recuzarea executorului judecătoresc numai la cazurile prevăzute de art. 27 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6*), 8 şi 9 din Codul de procedură civilă, ingradeste liberul acces la justiţie şi restrânge exerciţiul unui drept, lăsând doar creditorului posibilitatea de a alege executorul judecătoresc.––-Notă …
*) Punctul 6 al art. 27 din Codul de procedură civilă a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 138/2000.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază ca textul de lege criticat este constituţional.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere invoca jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, care au următorul cuprins: „Executorii judecătoreşti pot fi recuzati în cazul în care se afla în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6*), 8 şi 9 din Codul de procedură civilă.”Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 53 din Constituţie, referitoare la dreptul oricărei persoane de acces liber la justiţie, ce nu poate fi îngrădit de nicio lege, respectiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea retine următoarele:Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu dispoziţiile art. 21 şi 53 din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, Curtea, respingând excepţia, a stabilit ca dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, la care trimite art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejand, astfel, partea în cazul în care se presupune ca judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Totodată, dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă acoperă o paleta foarte larga de situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora stau criterii obiective şi rationale, duc la finalitatea mai sus arătată. Pe aceasta cale este împiedicată posibilitatea indepartarii de către o parte de rea-credinţa a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice, situaţie ce nu contravine textelor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3).De asemenea, Curtea, cu acelaşi prilej, a stabilit ca enumerarea limitativa a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepţia unor situaţii care sunt specifice activităţii judecătorilor.Neexistand elemente noi de natura a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.De asemenea, Curtea constata ca executorul judecătoresc îndeplineşte o funcţie de interes public, ceea ce impune ca, în vederea realizării atribuţiilor sale, cazurile în care poate fi recuzat să fie prevăzute de lege. Dacă s-ar permite recuzarea executorului judecătoresc pentru orice motiv, astfel cum tinde sa sugereze autorul excepţiei, s-ar da posibilitatea debitorului sa tergiverseze la nesfarsit executarea şi, în realitate, sa aleagă executorul judecătoresc.Curtea retine ca dreptul de a cere recuzarea executorului judecătoresc nu este un drept fundamental, ci un mijloc şi o garanţie procedurala, astfel ca prevederile art. 53 din Constituţie nu au incidenţa în cauza.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Bogdan Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 982/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește