DECIZIE nr. 587 din 1 octombrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



    Augustin Zegrean – preşedinte    Valer Dorneanu – judecător    Petre Lăzăroiu – judecător    Mircea Ştefan Minea – judecător    Daniel-Marius Morar – judecător    Mona-Maria Pivniceru – judecător    Puskas Valentin Zoltan – judecător    Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Octavian Florin Păsărelu în Dosarul nr. 8.114/95/2013 al Curţii de Apel Craiova – Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 133D/2015.2. La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi partea Societatea Complexul Energetic Oltenia – S.A. din Târgu Jiu, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat dă salariatului un drept de opţiune cu privire la reintegrarea în muncă, având în vedere că, în practică, după desfacerea nelegală ori netemeinică a contractului de muncă relaţiile de muncă pot deveni tensionate. Aceasta reprezintă o normă de protecţie ce nu contravine cu nimic prevederilor art. 41 din Constituţie.

CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 19 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 8.114/95/2013, Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Octavian Florin Păsărelu cu prilejul soluţionării apelului declarat de Societatea Complexul Energetic Oltenia – S.A. din Târgu Jiu împotriva Sentinţei civile nr. 1.894 din 28 august 2014, pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 8.114/95/2013, având ca obiect contestaţia formulată de Octavian Florin Păsărelu împotriva deciziei de concediere.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 80 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 53/2003, care prevăd încetarea de drept a raporturilor de muncă la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, în cazul în care salariatul nu a solicitat repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, aduc atingere dreptului la muncă. Astfel, consideră că dacă salariatul a solicitat anularea deciziei de concediere rezultă în mod clar că acesta doreşte continuarea raporturilor de serviciu, iar instanţa în mod ilogic ar dispune încetarea de drept a contractului individual de muncă. În acelaşi sens, arată că, potrivit dispoziţiilor art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, părţile sunt repuse în situaţia anterioară cu privire la plata drepturilor salariale, fără a fi necesară o cerere expresă în acest sens din partea salariatului. De asemenea susţine că, în cazul în care concedierea este lovită de nulitate absolută potrivit art. 78 din Codul muncii, părţile sunt repuse de drept în situaţia anterioară, fără ca la acest articol să se prevadă că salariatul este obligat să solicite repunerea părţilor în situaţia anterioară. Or, anularea şi constatarea nulităţii absolute produc aceleaşi efecte. Mai arată că dispoziţiile art. 80 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 53/2003 sunt ilogice şi pentru că duc la încetarea contractului individual de muncă fără a fi existat acordul niciuneia dintre părţi. Totodată, susţine că dispoziţiile de lege criticate nu sunt corelate cu dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 53/2003, care prevăd cauzele încetării de drept a contractului individual de muncă. De asemenea consideră că dispoziţiile art. 80 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 53/2003 contravin art. 60 şi art. 220 din Codul muncii referitoare la interdicţia concedierii reprezentanţilor sindicali.6. Autorul excepţiei ridică şi problema dacă în urma încetării contractului individual de muncă în temeiul art. 80 din Legea nr. 53/2003 mai poate beneficia de ajutor de şomaj. De asemenea, întreabă dacă mai are dreptul de a obţine plăţi compensatorii.7. Cât priveşte dispoziţiile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, arată că acestea sunt neconstituţionale pentru sintagma „va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate”, pentru că nu prevăd şi acordarea dobânzilor legale. De asemenea, arată că acordarea numai a salariilor indexate, majorate şi reactualizate a dus la diminuarea cuantumului salariului, deoarece acesta a fost actualizat cu indicele de inflaţie pentru anumite perioade de timp.8. Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă arată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 80 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 53/2003 impun cerinţa ca petentul să solicite în mod expres repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, iar în caz contrar contractul individual de muncă încetează de drept, întrucât, în situaţia în care petentul nu solicită repunerea în situaţia anterioară, se presupune faptul că acesta şi-a găsit între timp un alt loc de muncă, nemaidorind reîncadrarea la vechiul loc de muncă, ci doar anularea deciziei de concediere şi despăgubiri materiale. În sensul celor arătate invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin Decizia 290 din 23 mai 2013, Decizia nr. 269 din 12 mai 2005 şi Decizia nr. 150 din 25 februarie 2010.9. De altfel, instanţa consideră că autorul excepţiei nu are interes să invoce excepţia de neconstituţionalitate, întrucât a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin reintegrarea în muncă.10. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziţii potrivit cărora: „(1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.(2) La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere. … (3) În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti." … 14. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 41 din Constituţie referitoare la dreptul la muncă.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 80 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 53/2003 aceste texte de lege, întrucât prevăd încetarea de drept a contractului individual de muncă în situaţia în care salariatul nu ar fi solicitat repunerea în situaţia anterioară. Or, examinând actele Dosarului nr. 8.114/95/2013 al Curţii de Apel Craiova – Secţia I civilă, în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în cadrul contestaţiei formulate împotriva deciziei de concediere, soluţionată în primă instanţă de Tribunalul Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa nr. 1.894 din 28 august 2014, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a solicitat şi a obţinut reintegrarea sa în muncă, precum şi plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data desfacerii contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă a acestuia. Această soluţie a fost păstrată de Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă, care, prin Decizia nr. 200 din 19 ianuarie 2015, a respins ca nefondat apelul formulat de Societatea Complexul Energetic Oltenia – S.A. din Târgu Jiu. Prin urmare, dispoziţiile art. 80 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 nu sunt incidente în cauza în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol de lege este, în consecinţă, lipsită de interes.16. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, Curtea constată că aceasta se referă, în esenţă, la modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze dreptul la dobânzi legale, acesta nefiind prevăzut expres în cuprinsul textului de lege invocat. Faţă de această critică, Curtea reţine că modul în care legiuitorul înţelege să sistematizeze materia reglementată nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, atât timp cât intenţia sa este clară, lipsită de echivoc şi are consecinţe previzibile, chiar dacă aceasta rezultă din interpretarea coroborată a unor texte de lege. Or, potrivit dispoziţiilor art. 253 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.” Coroborând aceste dispoziţii cu cele ale art. 1531 şi 1535 din Codul civil şi art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 29 august 2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, rezultă în mod evident dreptul salariatului de a obţine dobânzi legale cu prilejul repunerii sale în situaţia anterioară ca urmare a constatării de către instanţa de judecată a caracterului netemeinic sau nelegal al deciziei de concediere.17. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 nu conţin niciun element de neconstituţionalitate şi nici nu se poate reţine vreo lacună legislativă, în realitate instanţa fiind sesizată cu o problemă de aplicare a legii, ceea ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.18. Aceeaşi concluzie se impune şi în ceea ce priveşte solicitarea autorului de a clarifica dacă în urma încetării contractului individual de muncă în temeiul art. 80 din Legea nr. 53/2003 mai poate beneficia de ajutor de şomaj.19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Octavian Florin Păsărelu în Dosarul nr. 8.114/95/2013 al Curţii de Apel Craiova – Secţia I civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova – Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește