DECIZIE nr. 586 din 8 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Mariana Keskin, prin mandatar Ştefania Stoica, în Dosarul nr. 242/AS/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspund Mariana Keskin, personal şi prin mandatar Ştefania Stoica, precum şi consilierul juridic al Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti. Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, mandatarul autoarei excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că punctajul mediu anual realizat de autoarea excepţiei este mai mare decât cel prevăzut de art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000, limitarea acestuia, prin textul de lege criticat, la 5 puncte într-un an calendaristic determinând plafonarea venitului lunar brut. Se încalcă astfel dreptul la muncă, alegerea locului de muncă nemaifiind liberă, dreptul persoanei la un trai decent, precum şi dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi. De asemenea, arată că, în cazul în care persoana are un salariu mai mare, virează către bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie calculată la valoarea salariului brut, iar prin textul de lege criticat, deşi persoana a cotizat mai mult, se limitează punctajul mediu anual realizat, încălcându-se astfel prevederile art. 1 alin. (3), art. 26 alin. (2), art. 41 alin. (1) şi ale art. 47 din Constituţie.Consilierul juridic al Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti solicită respingerea excepţiei de neconstitu-ţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 78 alin. (4) nu încalcă prevederile din Constituţie invocate de autorul excepţiei. De asemenea, arată că, în cazul în care angajatorul plăteşte un salariu al cărui cuantum este mai mare decât suma a cinci salarii medii pe economie, la stabilirea plafonului maxim al bazei de calcul al contribuţiei de asigurări sociale se are în vedere valoarea corespunzătoare sumei a cinci salarii medii brute lunare pe economie, fără a se depăşi acest plafon.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţia de lege criticată este în acord cu prevederea art. 47 din Constituţie. În acest sens arată că legiuitorul are competenţa exclusivă pentru stabilirea modalităţii de determinare a punctajului anual al asiguratului, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare, a modului de majorare a punctajului realizat după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, precum şi a modului de determinare a cuantumului drepturilor de asigurări sociale. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 26 alin. (2) privind dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi şi ale art. 41 alin. (1) privind libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă, arată că acestea nu au incidenţă în cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 242/AS/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Excepţia a fost ridicată într-o cauză civilă de Mariana Keskin, prin mandatar Ştefania Stoica.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 26 alin. (2), art. 41 alin. (1) şi ale art. 47 din Constituţie, prevederile art. 8 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că limitarea valorii punctajului anual potrivit art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 determină, pe de-o parte, limitarea cuantumului pensiei, deşi dreptul la pensie se exercită corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor şi se cuvine în temeiul contribuţiilor lunare plătite, iar pe de altă parte, limitarea valorii punctului realizat în fiecare lună. Ca urmare a acestei limitări cuantumul salariului brut lunar prevăzut în carnetul de muncă, precum şi cuantumul contribuţiei lunare sunt afectate, valoarea lor schimbându-se.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că limitarea la 5 puncte a punctajului mediu anual realizat reprezintă o restrângere a drepturilor făcută în conformitate cu dispoziţiile art. 53 şi art. 139 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, se arată că nu este întemeiată nici critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate înfrâng prevederile art. 26 alin. (2) din Constituţie, deoarece prin stabilirea unui plafon maxim pentru punctajul mediu anual nu se aduce atingere dispoziţiei constituţionale invocate, care se referă la viaţa intimă, familială şi privată. În continuare, arată că prin limitarea numărului de puncte nu se aduce atingere dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că stabilirea modalităţii de determinare a punctajului anual al asiguratului, respectiv a limitei maxime a acestui punctaj, utilizat pentru calculul cuantumului pensiei, în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile, conform cerinţelor prevăzute de art. 138 alin. (5) din Constituţie, precum şi toate condiţiile şi procedurile pentru acordarea drepturilor de pensie sunt în competenţa liberă şi exclusivă a legiuitorului, în temeiul prevederilor constituţionale ale art. 47 alin. (2), ce consacră dreptul cetăţenilor la pensie, potrivit legii, corelativ obligaţiei constituţionale a statului, prevăzută la alin. (1) al art. 47, de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Astfel, se arată că nu poate fi reţinută critica autoarei excepţiei potrivit căreia prin plafonarea punctajului prevăzut de textul de lege criticat s-ar aduce atingere exerciţiului dreptului la pensie, în cazul asiguraţilor care realizează punctaje mai mari decât cel plafonat, ori că statul nu şi-ar îndeplini obligaţia constituţională instituită de prevederile alin. (1) al art. 47. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 26 alin. (2) şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, ale art. 8 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se arată că aceasta nu poate fi reţinută, prevederile constituţionale şi internaţionale invocate neavând incidenţă asupra textului legal criticat.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 47 din Constituţie, arată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece plafonarea punctajului de pensie, precum şi a cuantumului pensiei se aplică tuturor categoriilor de cetăţeni înscrişi în sistemul public de pensii, fiind impusă de limitele fondurilor financiare existente pentru plata pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale. Prin Legea nr. 19/2000, dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, dispoziţiile de lege criticate dând astfel expresie prevederilor constituţionale menţionate. De asemenea, se arată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât dispoziţiile criticate reprezintă norme cu caracter tehnic, referitoare la determinarea punctajului mediu anual, iar reglementarea acestei proceduri constituie dreptul exclusiv al legiuitorului. Textul de lege criticat nu conţine nici o reglementare care să creeze o inegalitate pe criterii de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, aplicându-se fără nici o discriminare tuturor persoanelor aflate în situaţie identică. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 500 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 19 ianuarie 2005. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 faţă de prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, se arată că aceasta nu este întemeiată, deoarece un stat de drept, democratic şi social are obligaţia de a asigura cetăţenilor condiţiile necesare pentru un trai decent şi de a lua măsurile necesare în vederea creării unui cadru corespunzător pentru creşterea calităţii vieţii, aspecte ce se realizează, printre altele, şi prin garantarea dreptului la pensie. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 26 alin. (2) şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se arată că aceste prevederi nu au incidenţă în cauza dedusă controlului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Dispoziţiile art. 78 alin. (4) au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003, ordonanţă aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 577/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2004. Textul de lege criticat are următorul cuprins:– Art. 78 alin. (4): "Punctajul asiguratului, stabilit conform alin. (1) şi (2), nu poate fi mai mare de 5 puncte într-un an calendaristic."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3), art. 26 alin. (2), art. 41 alin. (1), art. 47 din Constituţie, ale art. 8 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la convenţie, care au următorul conţinut:– Art. 1 alin. (3) din Constituţie: "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";– Art. 26 alin. (2) din Constituţie: "Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.";– Art. 41 alin. (1) din Constituţie: "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.";– Art. 47 din Constituţie: "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii."; … – Art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului sau şi a corespondenţei sale.2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.";– Art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.";– Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie.2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menţionate în paragraful 1."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 19/2000 reprezintă norme cu caracter tehnic, referitoare la determinarea punctajului mediu anual ca bază de calcul al cuantumului pensiei ce se acordă, respectiv la acordarea unor sporuri la punctajul stabilit, reglementarea acestei proceduri fiind dreptul exclusiv al legiuitorului, fără ca prin aceasta să se aducă atingere vreunei dispoziţii sau vreunui principiu constituţional. De asemenea, se constată că nu poate fi reţinută critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate înfrâng prevederile constituţionale ale art. 47 alin. (2). Se observă că dispoziţiile constituţionale ale art. 47 alin. (2) consacră, printre altele, dreptul la pensie, pentru toţi cetăţenii, în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, criteriile şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru beneficiul efectiv al dreptului la pensie, criteriile de acordare a pensiei şi modul de calcul al cuantumului acesteia, ca şi toate celelalte norme de drept substanţial ori de procedură privind funcţionarea sistemului public de asigurări sociale trebuie reglementate prin lege. Legiuitorul are, în consecinţă, competenţa exclusivă şi opţiunea liberă pentru stabilirea modalităţii de determinare a punctajului anual al asiguratului, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare, a modului de majorare a punctajului realizat după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, precum şi a modului de determinare a cuantumului drepturilor de asigurări sociale.În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 26 alin. (2) privind dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi şi ale art. 41 alin. (1) privind libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă, se constată că acestea nu au incidenţă în cauză.Cu privire la raportarea de către autorul excepţiei a prevederilor atacate la dispoziţiile internaţionale din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se reţine că acestea se referă la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei, respectiv la interzicerea discriminării. Astfel, se constată că nici aceste prevederi internaţionale nu au incidenţă în cauză.În ceea ce priveşte invocarea prevederilor din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că la 26 iunie 2000 Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a adoptat Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului, deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei, la 4 noiembrie 2000, la Roma. Documentul a fost semnat de România cu aceeaşi ocazie, fără însă a fi ratificat de aceasta. De asemenea, Curtea reţine că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituţie fac parte din dreptul intern tratatele care sunt ratificate de Parlament, potrivit legii. Astfel, dispoziţiile din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţie nu fac parte din dreptul intern, Curtea constatând că acestea nu pot fi reţinute ca argument în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 19/2000, statuând prin Decizia nr. 301 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 26 august 2004, că acestea sunt constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Mariana Keskin, prin mandatar Ştefania Stoica, în Dosarul nr. 242/AS/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal:Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește