DECIZIE nr. 586 din 20 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Viorel Ciolacu în Dosarul nr. 1.295/338/2007 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.295/338/2007, Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.Excepţia a fost ridicată de Viorel Ciolacu cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat, prin aceea că stabileşte competenţa teritorială a judecătoriei în circumscripţia căreia a fost săvârşită fapta în vederea soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate lezează interesele personale şi profesionale ale contestatorului care domiciliază la sute de kilometri de locul constatării contravenţiei şi care trebuie să se deplaseze lunar la acea instanţă, cu toate că există instanţe egale în grad situate mai aproape de domiciliul său. În plus, poliţia rutieră "are structuri identice în toate unităţile administrativ-teritoriale şi contravenientul trebuie prezumat ca nevinovat până la soluţionarea cauzei, astfel încât nu se justifică nici din acest punct de vedere acţionarea în judecată la instanţa de la locul săvârşirii".Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi. În acest sens, apreciază că textul din ordonanţă criticat instituie un tratament discriminatoriu sub două aspecte: pe de o parte, între persoana care contestă un proces-verbal de constatare a unei contravenţii şi justiţiabilii care introduc acţiuni în justiţie împotriva statului sau instituţiilor sale potrivit regulilor de competenţă teritorială alternativă prevăzute de art. 8 din Codul de procedură civilă, iar pe de altă parte, între contestator şi unitatea de poliţie rutieră din care face parte organul constatator. Mai arată că textul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt atributul legiuitorului. Arată că distanţa dintre domiciliul reclamantului şi locul săvârşirii contravenţiei nu reprezintă un argument pentru a aprecia ca neconstituţională regula competenţei teritoriale exclusive a instanţei de judecată de la locul săvârşirii contravenţiei, în condiţiile în care această regulă se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare, iar accesul la justiţie este asigurat printr-o serie de reguli procedurale, precum citarea părţilor, publicitatea şedinţei de judecată, oralitatea şi contradictorialitatea dezbaterilor, motivarea hotărârilor judecătoreşti şi exercitarea căilor de atac. Mai menţionează că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, ce reprezintă cadrul legal general în materie de contravenţii, stabileşte, prin art. 32 alin. (2), regula competenţei teritoriale exclusive în favoarea instanţei de judecată în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este inadmisibilă, având în vedere că, prin Decizia nr. 347/2007, Curtea a statuat că respectivul text din ordonanţă este neconstituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 118 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Însă, din examinarea concluziilor scrise depuse în motivarea excepţiei, reiese că, în realitate, critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, care au următorul cuprins: „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la texte din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Curtea a reţinut că textul de lege criticat, care instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie prin care se constată încălcări ale dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este menită să dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere. În plus, această modalitate de reglementare reprezintă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 în raport cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.Nu se poate reţine nici încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie prin stabilirea competenţei teritoriale exclusive a judecătoriei în circumscripţia căreia a fost săvârşită fapta, întrucât procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu reprezintă un verdict definitiv de vinovăţie şi de răspundere, ci doar un act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Viorel Ciolacu în Dosarul nr. 1.295/338/2007 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește