DECIZIE nr. 586 din 19 septembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de S.C.A. Şova amp; Asociaţii în Dosarul nr. 23.530/299/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 23.530/299/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de S.C.A. Şova amp; Asociaţii într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă o cerere de anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că inexistenţa unei căi de atac împotriva hotărârii din cererea de anulare, prin care să se poată critica aspectele de fond care au fost dezlegate pentru prima dată în acest stadiu procesual, este de natură a încălca prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3), art. 49 (devenit, în urma revizuirii şi republicării Constituţiei, art. 53) şi art. 128 (devenit art. 129). Se apreciază că, pentru a respecta dreptul părţilor la un proces echitabil, este necesar ca legea să asigure posibilitatea unei instanţe superioare să exercite un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârii pronunţate de instanţa care a judecat cererea în anulare.Totodată, autorul excepţiei apreciază că legiuitorul, în niciun caz, nu poate stabili reguli speciale de procedură care să nu permită o examinare profundă a pretenţiilor şi prin care se favorizează situaţia creditorilor fără a justifica această restrângere a drepturilor debitorilor acţionaţi în judecată pe această cale.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Totodată, se invocă în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Curtea observă că, prin dispoziţiile art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, prevederile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 au fost modificate, astfel încât, în prezent, dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:"(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională în raport cu prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 129.Prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, Curtea a constatat conformitatea textului în cauză cu Legea fundamentală, stabilind că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun. Chiar dacă cererea în anulare este o cale de atac cu fizionomie juridică proprie, iar hotărârea de respingere a acesteia este irevocabilă, dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie, potrivit cărora căile de atac se exercită „în condiţiile legii”.Cu privire la invocarea în susţinerea excepţiei a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, Curtea constată că nici această critică nu este întemeiată, întrucât, astfel cum a stabilit Curtea în jurisprudenţa sa, spre exemplu, Decizia nr. 580 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.111 din 8 decembrie 2005, dreptul la un proces echitabil în materia analizată nu presupune existenţa unui dublu grad de jurisdicţie, această garanţie procedurală existând doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate textul art. 13 din convenţie privind dreptul la un recurs efectiv. Astfel, Curtea constată că textul art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale presupune doar existenţa posibilităţii efective de a supune judecăţii unei instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de convenţie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţă, „nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003).Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În consecinţă, Curtea, având în vedere că textul legal criticat nu restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi, constată că art. 53 din Constituţie, invocat în susţinerea excepţiei, nu este incident în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de S.C.A. Şova amp; Asociaţii în Dosarul nr. 23.530/299/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește