DECIZIE nr. 584 din 8 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (5), (6) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (5), (6) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Composesoratul Silvic Detunata Bucium în Dosarul nr. 661/2005 al Judecătoriei Câmpeni.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, prin Traian Petrincă în calitate de preşedinte, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Partea prezentă arată că susţine motivele de neconstituţionalitate invocate în notele scrise.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca nefondată, arătând că textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 661/2005, Judecătoria Câmpeni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (5), (6) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de „Composesoratul Silvic Detunata Bucium”.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţă, că prin restrângerea dreptului membrilor formelor asociative de a solicita şi obţine ieşirea din indiviziune se instituie în mod artificial o indiviziune forţată pe toată durata existenţei asociaţiei, fapt ce aduce o gravă atingere dreptului de proprietate garantat de art. 44 alin. (1) din Constituţie. În opinia sa, astfel, dreptul de proprietate privată al membrilor formelor asociative este lipsit de una dintre componentele sale esenţiale, şi anume dreptul de dispoziţie.De asemenea, susţine că această îngrădire nu îşi găseşte nici o justificare în sensul prevăzut de art. 53 din Constituţie.În ceea ce priveşte prevederile alin. (6) al art. 28, arată că acestea contravin art. 44 alin. (3) şi (4) din Constituţie, întrucât reglementează o modalitate abuzivă de expropriere. Şi, în fine, susţine că alin. (8) al art. 28 contravine art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Instanţa de judecată îşi exprimă opinia în sensul că excepţia este admisibilă.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază excepţia ca neîntemeiată. În acest sens consideră că formele asociative avute în vedere de reglementarea criticată sunt, de fapt, forme organizatorice create în trecut şi preluate de Legea nr. 1/2000 în vederea reconstituirii dreptului de proprietate. Învestirea acestor entităţi cu personalitate juridică, în condiţiile prevăzute expres de lege, reprezintă o condiţie fără de care participarea acestora la circuitul civil nu ar fi posibilă. Dreptul de proprietate al membrilor formelor asociative constituite în condiţiile prevăzute de Legea nr. 1/2000 există numai în condiţiile stabilite de acest act normativ, fiind în acord cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că textele criticate reglementează dreptul de proprietate asupra unor bunuri aflate într-o perpetuă indiviziune forţată, bunurile respective fiind administrate şi exploatate exclusiv în formele asociative prevăzute de lege, corespunzător situaţiei existente în momentul trecerii terenurilor forestiere în proprietatea statului. Aceste particularităţi ale proprietăţii în indiviziune perpetuă şi forţată îi conferă acestei forme de proprietate un regim juridic diferit, care nu poate fi considerat ca o îngrădire a dreptului de proprietate. Regimul juridic al coproprietăţii forţate şi perpetue presupune numai o altă modalitate de exercitare a dreptului de proprietate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 28 alin. (5), (6) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, prevederi care la data sesizării aveau următoarea redactare: „(5) Suprafeţele forestiere aflate în proprietate comună rămân în proprietate indiviză pe toată durata existenţei asociaţiei.(6) În cazul dizolvării formei asociative suprafeţele de teren forestier respective revin în proprietatea statului şi în folosinţa consiliului local respectiv. … ………………………………………………………………..(8) Membrii formelor asociative nu pot înstrăina propriile cote-părţi între ei sau unor persoane din afara acestora şi nu pot transmite drepturile prin testament sau donaţie, ci numai prin moştenire legală." … Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) şi ale art. 53, al căror conţinut este următorul:– Art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. … (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor."; … – Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării, art. 28 alin. (5), (6) şi (8) din Legea nr. 1/2000 a fost modificat prin art. I pct. 31 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, având următorul conţinut: „(5) Suprafeţele forestiere aflate în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata existenţei lor.(6) Membrii formelor asociative aflaţi în devălmăşie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile cote-părţi unor persoane din afara acestora. … ………………………………………………………………..(8) În cazul dizolvării formei asociative proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective." … În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că, în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea supusă controlului a fost modificată, Curtea se pronunţă asupra prevederii legale în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării. Curtea observă că soluţia legislativă de principiu reglementată de aceste texte, referitoare la regimul juridic al proprietăţii în indiviziune forţată şi perpetuă, s-a păstrat şi în noua redactare. Având în vedere că, în cauză, această cerinţă este îndeplinită, Curtea va exercita controlul de constituţionalitate asupra textelor legale criticate, în noua redactare.Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează:În concepţia legiuitorului, reconstituirea dreptului de proprietate în cazul suprafeţelor forestiere aflate în proprietatea comună a formelor asociative enumerate nu poate fi concepută decât tot în cadrul acelor forme. Dreptul de proprietate urmează să aibă configurarea şi prerogativele avute în perioada respectivă. În aceste condiţii regimul juridic al proprietăţii privind terenurile forestiere restituite foştilor proprietari, în cadrul acestor forme asociative, este determinat de legiuitor, în mod special, în considerarea particularităţilor economice şi sociale ale formelor de exploatare anterioare trecerii terenurilor în proprietatea statului. Aceste particularităţi cuprind anumite limitări ale exercitării dreptului de proprietate, decurgând din faptul că acesta se referă la proprietatea unor astfel de forme asociative.De altfel, foştii proprietari urmează să fie despăgubiţi ca în toate celelalte situaţii privind restituirea bunurilor preluate abuziv.Legiuitorul reglementează, în mod deosebit, această categorie de bunuri, ce fac obiectul dreptului de proprietate al composesoratelor – subiecte colective de drept, sub condiţia exploatării terenurilor forestiere în forme asociative şi cu respectarea regimului silvic. Limitele şi conţinutul acestui drept au fost stabilite în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora "Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."De altfel, prevederile art. 28 din Legea nr. 1/2000 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, şi Decizia nr. 269 din 22 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002, Curtea a statuat că, atunci când există diferenţe între formele de proprietate comună ori între acestea şi proprietatea exclusivă, în ceea ce priveşte exercitarea unora dintre atributele dreptului de proprietate, aceste diferenţe corespund particularităţilor regimului juridic al acelei forme de proprietate, neputând fi considerate ca îngrădiri ale exerciţiului dreptului de proprietate, în sensul la care se referă art. 53 din Constituţie, potrivit căruia o restrângere poate fi făcută numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.Atât considerentele, cât şi soluţiile acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (5), (6) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Composesoratul Silvic Detunata Bucium în Dosarul nr. 661/2005 al Judecătoriei Câmpeni.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește