DECIZIE nr. 582 din 3 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicu Scăpău în Dosarul nr. 529/2005 al Tribunalului Tulcea.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravin dispoziţiilor art. 24 din Legea fundamentală.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 529/2005, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicu Scăpău în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale aflate în apel.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin care nu se critică reglementarea cuprinsă în art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, ci lipsa prevederilor referitoare la aplicarea sa şi în alte situaţii, autorul susţine că textul de lege nu garantează dreptul constituţional la apărare. Aceasta, deoarece nu prevede în mod expres garantarea dreptului şi pentru faza actelor premergătoare.Tribunalul Tulcea opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece obligaţia organului judiciar de a-i aduce la cunoştinţă autorului infracţiunii că are dreptul să fie asistat de un apărător nu poate subzista în cursul efectuării actelor premergătoare, întrucât nu s-a declanşat încă procesul penal, iar făptuitorul nu a fost pus sub învinuire. Actele premergătoare au menirea fie de a completa informaţiile pe care organele de urmărire penală le au cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, fie numai să verifice aceste informaţii spre a se putea desprinde concluziile corespunzătoare în legătură cu începerea urmăririi penale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate reflectă şi concretizează, cu privire la procesul penal, prevederile referitoare la dreptul la asistenţă juridică în tot cursul procesului penal. Or, momentul începerii procesului penal coincide cu cel al începerii urmăririi penale şi înainte de acest moment nu se poate vorbi de învinuit, deoarece cel care a săvârşit infracţiunea este denumit făptuitor, fără a avea încă o calitate procesuală. Prin urmare, în afara procesului penal nu poate fi instituită obligativitatea organelor judiciare de a aduce la cunoştinţă celor interesaţi că au dreptul la asistenţă juridică. Dimpotrivă, în caz contrar s-ar încălca tocmai textul constituţional invocat, care stabileşte că dreptul la apărare este garantat "în tot cursul procesului penal" şi nu în afara lui.Momentul desfăşurării actelor premergătoare nu face parte din procesul penal la care fac trimitere textul criticat şi textul constituţional. Prin urmare, garanţiile prevăzute pentru procesul penal nu au aplicare în faza anterioară acestuia.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate, care obligă organele judiciare să aducă la cunoştinţă învinuitului sau inculpatului că are dreptul de a fi asistat de un apărător, nu fac altceva decât să concretizeze dreptul constituţional la apărare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:Art. 171 alin. 1 – Asistenţa învinuitului sau a inculpatului: "Învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoştinţă acest drept."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate reţine, aşa cum susţine autorul excepţiei, încălcarea dreptului la apărare, prin aceea că textul de lege criticat nu are în vedere şi faza premergătoare începerii urmăririi penale. În această fază nu se aduc acuzaţii niciunei persoane, deci nu există încă un învinuit sau un inculpat pentru săvârşirea unei fapte penale, astfel că nu se pune problema dreptului la apărare.Pe de altă parte, nici textul de lege criticat şi nici o altă dispoziţie legală nu împiedică persoana vizată de cercetările efectuate anterior începerii urmăririi penale să ofere organelor de urmărire penală, chiar asistată de avocat, informaţii, date şi explicaţii de natură să prevină o eventuală învinuire nejustificată.De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, sub aspectul garantării dreptului la apărare în tot cursul procesului penal, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 17 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999, şi nr. 13 din 16 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003. Cu acele ocazii Curtea a constatat că nu există nici o contradicţie între dispoziţiile legale criticate şi prevederile art. 24 din Constituţie, textul reglementând în detaliu însuşi principiul constituţional al dreptului la apărare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicu Scăpău în Dosarul nr. 529/2005 al Tribunalului Tulcea.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește