DECIZIE nr. 581 din 7 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valentin Pop în Dosarul nr. 246/219/2006 al Judecătoriei Dej.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 246/219/2006, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valentin Pop.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât este supusă controlului judecătoresc doar soluţia de neîncepere a urmăririi penale, precum şi pentru că "neparcurgerea procedurii prevăzute de art. 278 din Codul de procedură penală constituie un fine de neprimire a plângerii de către instanţa competentă să judece în fond cauza". Referitor la dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, se susţine că încalcă normele constituţionale şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate, deoarece "dau dreptul instanţei de judecată să nu administreze nemijlocit probe, ceea ce are drept consecinţă încălcarea principiului egalităţii şi imparţialităţii justiţiei". Se mai arată că "restrângerea căii de atac doar la recurs este neconstituţională şi permite instanţelor judecătoreşti să nu judece fondul cauzei, de asemenea, permite să restrângă şi calea de atac a revizuirii".Judecătoria Dej apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 şi art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi au următorul cuprins:– Art. 278 (Plângerea contra actelor procurorului): "Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.Dispoziţiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător."– Art. 278^1 (Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată) alin. 8 lit. a): "Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată".Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în art. 24 privind dreptul la apărare, în art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, în art. 129 privind folosirea căilor de atac, în art. 131 privind rolul Ministerului Public, cu raportare la art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, respectiv interzicerea discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Contrar susţinerilor autorului excepţiei, prevederile legale ce fac obiectul excepţiei sunt expresia unor dispoziţii cuprinse în Legea fundamentală. Astfel, art. 278 din Codul de procedură penală, care reglementează plângerea împotriva actelor procurorului, constituie concretizarea dispoziţiilor constituţionale privind rolul Ministerului Public şi dă expresie principiului controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, prevăzut de art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală. Art. 278^1 din Codul de procedură penală, care reglementează posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată împotriva acelor acte prin care procurorul soluţionează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în faţa instanţei, reprezintă concretizarea prevederilor constituţionale ce stabilesc liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Aceste texte de lege nu cuprind privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalităţii în drepturi prevăzute de art. 4 din Legea fundamentală, orice persoană vătămată în drepturile sale prin măsuri sau acte ale procurorului având posibilitatea să promoveze împotriva acestora căile de atac prevăzute de lege, iar, în acest cadru, să beneficieze de toate garanţiile specifice dreptului la apărare. Aşa fiind, criticile formulate în raport cu dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentală privind egalitatea în drepturi, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării şi ale art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare sunt neîntemeiate.Întrucât textele de lege criticate nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertăţi constituţionale, art. 53 din Legea fundamentală nu are incidenţă în cauză.De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroase decizii asupra constituţionalităţii art. 278 şi art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, în raport cu dispoziţii constituţionale şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză.Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 301 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 1 august 2005, şi prin Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, statuând, pentru considerentele acolo reţinute, că acest text de lege nu încalcă prevederile art. 21 din Legea fundamentală şi nici pe cele ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.De asemenea, prin Decizia nr. 228 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, reţinând că acest text de lege nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi nici pe cele ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei. În cuprinsul deciziei menţionate, Curtea a reţinut următoarele: „Faptul că, potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, după judecarea plângerii împotriva soluţiei procurorului, instanţa pronunţă la rândul ei o hotărâre prin care menţine această soluţie nu poate fi caracterizat ca o împiedicare a accesului la justiţie, respectiv o încălcare a dreptului la un proces echitabil, dat fiind că hotărârea aparţine în acest caz înseşi justiţiei, iar partea nemulţumită are deschise, tot în justiţie, căile de atac prevăzute de lege.”Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate în deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valentin Pop în Dosarul nr. 246/219/2006 al Judecătoriei Dej.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește