DECIZIE nr. 581 din 29 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorOana Cristina Puică – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gelu Boghiu în Dosarul nr. 4.657/189/2010 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 826D/2011.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 10 mai 2012 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 29 mai 2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 4.657/189/2010, Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Gelu Boghiu cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei hotărâri penale pronunţate de judecătorie în primă instanţă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală, prin eliminarea apelului împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă şi reglementarea competenţei curţilor de apel ca instanţe de recurs, încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, întrucât îngrădesc persoanelor judecate pentru infracţiuni de competenţa judecătoriei dreptul la exercitarea plenară a liberului acces la justiţie, care implică parcurgerea a două căi de atac. Aceste persoane se regăsesc într-o postură de inferioritate, din punctul de vedere al drepturilor procedurale penale, faţă de persoanele judecate pentru infracţiuni de competenţa în primă instanţă a tribunalului, care au deschisă calea apelului la curtea de apel şi calea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Curtea de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei. În acest sens, arată că reglementarea competenţei după materie este atributul exclusiv al legiuitorului.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, stabilirea competenţei şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de atac, reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului. Consideră că în cazul la care se referă excepţia de neconstituţionalitate eliminarea apelului dintre căile ordinare de atac a fost determinată de necesitatea soluţionării urgente a cauzelor penale care au un grad de pericol social mai redus.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală. Două dintre textele de lege criticate au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, şi anume art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală a fost modificat prin art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010, iar art. 385^1 alin. 1 lit. a) din acelaşi cod a fost modificat prin art. XVIII pct. 46 din Legea nr. 202/2010. Pct. 2 al art. 27 din Codul de procedură penală a fost abrogat prin art. XVIII pct. 4 din Legea nr. 202/2010. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 385^1 alin. 1 lit. a): "Pot fi atacate cu recurs:a) sentinţele pronunţate de judecătorii;"; … – Art. 28^1 pct. 3: "Curtea de Apel: […]3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;".Articolul 27 pct. 2 din Codul de procedură penală, abrogat prin art. XVIII pct. 4 din Legea nr. 202/2010, avea următorul cuprins: „Tribunalul: […]2. ca instanţă de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă;".În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală, referitoare la eliminarea apelului împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă şi reglementarea competenţei curţilor de apel ca instanţe de recurs, nu aduc atingere egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie şi dreptului la apărare. Stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri (de exemplu, prin Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004), că acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la „condiţiile legii” atunci când reglementează exercitarea căilor de atac („Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”), ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea „sunt prevăzute numai de lege”.Referitor la încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat de art. 16 din Constituţie, Curtea a statuat, în mod constant (de pildă, prin Decizia nr. 77 din 20 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2003), că nu este contrară principiului egalităţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor.De asemenea, reglementarea unei singure căi ordinare de atac nu este de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Legea fundamentală, întrucât persoanele interesate se pot adresa atât primei instanţe, cât şi celei de recurs cu orice cerere procedurală prevăzută de lege. Totodată, nu este obligatorie parcurgerea a 3 grade de jurisdicţie. Astfel, textele de lege criticate asigură dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală (judecata în primă instanţă şi cea în recurs), drept reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În fine, contrar celor susţinute de autorul excepţiei, dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală nu contravin nici prevederilor art. 24 din Constituţie. Într-adevăr, stabilirea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, a unor reguli procedurale privind calea de atac împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare, atât timp cât recursul devine cale de atac devolutivă ex integro. Părţile beneficiază astfel de toate drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege pentru a-şi face apărarea în tot cursul procesului penal, indiferent dacă se află în faza de urmărire penală, în primă instanţă ori în calea de atac.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 27 pct. 2 şi art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gelu Boghiu în Dosarul nr. 4.657/189/2010 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește