DECIZIE nr. 581 din 14 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Academia Română, prin Fundaţia „Patrimoniu”, în Dosarul nr. 3.733/114/2008 al Tribunalului Buzău – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.733/114/2008, Tribunalul Buzău – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Academia Română, prin Fundaţia „Patrimoniu”.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi dreptul la un proces echitabil, întrucât art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă creează în mod evident o discriminare a părţilor cu privire la calea de atac a recursului, care poate fi exercitată împotriva unei încheieri prin care s-a admis cererea de suspendare a cauzei pe toată durata suspendării. Or, absenţa unui termen în interiorul căruia să poată fi exercitată calea de atac contravine dreptului la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil.În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 încalcă prevederile art. 142 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, deoarece conferă posibilitatea instanţei judecătoreşti în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate de a cenzura sesizarea Curţii Constituţionale, îngrădind astfel exercitarea controlului de constituţionalitate de către aceasta din urmă instanţă.Tribunalul Buzău – Secţia civilă consideră excepţia ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă: "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.";– Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, ale art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) raportate la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a analizat în mai multe rânduri constituţionalitatea prevederilor din Codul de procedură civilă referitoare la suspendarea cursului judecării procesului, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 712 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 18 octombrie 2007, Curtea a reţinut că „susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia textul de lege criticat este neconstituţional deoarece nu reglementează expres termenul de declarare a recursului împotriva încheierilor prin care s-a dispus suspendarea este neîntemeiată, dispoziţiile art. 244^1 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă reglementând termenul de declarare a recursului, şi anume cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.Textul de lege criticat reprezintă norme speciale de procedură, derogatorii de la dreptul comun, impuse de specificul domeniului reglementat, şi anume suspendarea judecăţii, adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Legiuitorul, în considerarea unor situaţii speciale, poate adopta norme de procedură derogatorii de la dreptul comun, atâta vreme cât îşi subordonează acest demers regulilor şi principiilor constituţionale."În ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că asupra constituţionalităţii acestora s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006. Cu acel prilej, s-a reţinut, în esenţă, că aceste prevederi sunt constituţionale, reprezentând norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale, instanţa de judecată având rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, cu obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Academia Română, prin Fundaţia „Patrimoniu”, în Dosarul nr. 3.733/114/2008 al Tribunalului Buzău – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește