DECIZIE nr. 580 din 7 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Butum, Rose Marie Mândru, Corina Ion Mădălina, Daniel Stanciu, Florin Mihăiţă Tuţu, Mirela Avădanii, Constantin Tănase şi Octavia Maria Căpâlneanu în Dosarul nr. 22.345/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, avocatul ales, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul autorilor excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală, reiterând argumentele expuse în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 22.345/1/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Butum, Rose Marie Mândru, Corina Ion Mădălina, Daniel Stanciu, Florin Mihăiţă Tuţu, Mirela Avădanii, Constantin Tănase şi Octavia Maria Căpâlneanu cu prilejul soluţionării plângerii formulate împotriva ordonanţei procurorului de neîncepere a urmăririi penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciază că prevederile art. 16 şi art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 şi art. 53 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, s-a susţinut că textele de lege criticate nu permit celui care a formulat plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată:– să administreze proba cu martori, soluţionarea plângerii urmând a se face pe baza actelor dosarului şi a eventualelor înscrisuri noi prezentate;– să îşi valorifice dreptul de a solicita despăgubiri civile, precum şi dreptul de a solicita tragerea la răspundere civilă a părţii responsabile civilmente, câtă vreme, în astfel de cazuri, nu se citează, potrivit art. 278^1 alin. 4 din Codul de procedură penală, decât persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea, încălcându-se astfel dreptul de acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil, precum şi principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrate de normele constituţionale şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.– Art. 16: "Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.Persoana responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenţiei.Partea responsabilă civilmente are, în ce priveşte acţiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru învinuit sau inculpat."– Art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7: "Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia. […]La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale şi apoi procurorului. […]Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, realizată prin dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului atacate, sub aspectul legalităţii acesteia.Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionării plângerii, instanţa să verifice pe baza lucrărilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluţie a fost sau nu dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale.Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile constituţionale şi dispoziţiile internaţionale invocate în motivarea excepţiei, legiuitorul reglementând instituţia plângerii în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ca un răspuns la necesitatea garantării unei exercitări neîngrădite a dreptului de acces liber la justiţie al oricărei persoane, pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.Totodată, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 4 şi alin. 6 din Codul de procedură penală (care prevăd persoanele care se citează la soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată) ori ale art. 16 din acelaşi Cod (privind introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente) nu încalcă prevederile constituţionale invocate, ele reprezentând o garanţie a realizării dreptului de acces liber la justiţie.Stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, precum şi a unor reguli privitoare la persoanele care se citează în astfel de cauze, respectiv persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi persoana care a făcut plângerea, ori regula conform căreia singurele probe admise sunt înscrisurile noi, este realizată de legiuitor în exercitarea competenţei sale constituţionale. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, ca modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, însă în formele şi modalităţile instituite de lege.Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 54 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi art. 278^1 alin. 4, 6 şi 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Butum, Rose Marie Mândru, Corina Ion Mădălina, Daniel Stanciu, Florin Mihăiţă Tuţu, Mirela Avădanii, Constantin Tănase şi Octavia Maria Căpâlneanu în Dosarul nr. 22.345/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește