DECIZIE nr. 580 din 20 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 şi 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 şi 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valentin Simion Iosif şi Florentina Simion Iosif în Dosarul nr. 25.300/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât prin Decizia nr. 98 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002, Curtea Constituţională a admis excepţia cu un atare obiect. Referitor la celelalte dispoziţii criticate, concluziile sunt de respingere ca fiind neîntemeiate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 25.300/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 şi 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valentin Simion Iosif şi Florentina Simion Iosif.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale prin aceea că nu reglementează soarta pe care o au acţiunile în revendicare, formulate de către foştii proprietari ai imobilelor naţionalizate şi promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Soluţiile variate şi practica judiciară neunitară în această materie demonstrează încălcarea principiului înfăptuirii justiţiei în mod unic, imparţial şi egal pentru toţi.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate creează premisele valorificării dreptului la un proces echitabil între proprietarul iniţial şi dobânditorul de bună-credinţă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră excepţia ca fiind neîntemeiată şi invocă jurisprudenţa bogată a Curţii Constituţionale în acest sens.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 şi 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 45: "(1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă. … (3) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), sunt lovite de nulitate absolută, bunacredinţă neputând fi invocată în aceste cazuri. … (4) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării. … (5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."; … – Art. 46: (1) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege calea aceste legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.(2) În cazul acţiunilor formulate potrivit art. 45 şi 47, procedura de restituire începută în temeiul prezentei legi este suspendată până la soluţionarea acelor acţiuni prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Persoana îndreptăţită va înştiinţa de îndată persoana notificată, potrivit art. 22 alin. (1). … (3) În cazul în care persoanei îndreptăţite i s-a respins, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, acţiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat, termenul de notificare prevăzut la art. 22 alin. (1) curge de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti." … Termenul de un an prevăzut de dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 a fost prelungit succesiv, cu câte 3 luni, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 145/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept şi statul social, art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei.1. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Curtea reţine că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 98 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002, constatându-se neconstituţionalitatea lor.Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, iar, conform alin. (6) al aceluiaşi articol, într-o asemenea situaţie instanţa judecătorească avea obligaţia de a respinge excepţia ridicată, fără a mai sesiza instanţa constituţională. Întrucât nu au fost respectate dispoziţiile menţionate, Curtea urmează a respinge ea însăşi excepţia ca inadmisibilă.2. Examinând criticile formulate de autorul excepţiei cu privire la art. 45 alin. (1), (2), (4) şi (5) şi art. 46 din Legea nr. 10/2001, Curtea reţine că acestea vizează omisiunea legiuitorului de a reglementa soarta pe care o au acţiunile în revendicare, formulate de către foştii proprietari ai imobilelor naţionalizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, omisiune care este de natură a genera soluţii variate şi practică judiciară neunitară în această materie. Însă complinirea lacunelor textelor de lege prin efectuarea controlului de constituţionalitate excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De altfel, critica are ca obiect şi o problemă de corelare legislativă, întrucât susţinerile autorului excepţiei privesc modul de interpretare şi aplicare a unor texte legale, aspecte ce intră în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 şi 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Valentin Simion Iosif şi Florentina Simion Iosif în Dosarul nr. 25.300/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește