DECIZIE nr. 58 din 26 februarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Ecaterina Pata şi Andrei Pata în Dosarul nr. 431/2001 al Judecătoriei Mangalia şi de Bechir Vildan în Dosarul nr. 6.115/2001 al Judecătoriei Medgidia.La apelul nominal răspunde Bechir Vildan, autor al excepţiei. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei, Ecaterina Pata şi Andrei Pata, precum şi celelalte părţi – primarul comunei Albeşti, Comisia de lichidare a C.A.P. Albeşti, primarul comunei Silistea şi Comisia de lichidare a C.A.P. Silistea, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, întrucât între acestea exista o strânsă legătură. Partea prezenta şi reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, pune concluzii de conexare a Dosarului nr. 280C/2001 la Dosarul nr. 266C/2001, deoarece cauzele au ca obiect neconstituţionalitatea aceloraşi dispoziţii legale.Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 294C/2001 la Dosarul nr. 293C/2001.Partea prezenta, punând concluzii pe fond, solicita admiterea excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei, arătând ca dispoziţiile legale criticate nu au caracter retroactiv, ci ele constata expres o nulitate absolută preexistenta. Se arata ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. III alin. 1 lit. h) din Legea nr. 169/1997 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 18/1999, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin încheierile din 4 iunie 2001 şi din 10 mai 2001, pronunţate în dosarele nr. 431/2001 şi nr. 6.115/2001, Judecătoria Mangalia şi, respectiv, Judecătoria Medgidia au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Ecaterina Pata şi Andrei Pata, precum şi de Bechir Vildan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 1 din Codul civil, care reglementează principiul neretroactivitatii legii civile, considerându-se ca ele completează Legea nr. 18/1991, „adaugand o prevedere explicita, anume ca nulitatea actelor de vânzare-cumpărare priveşte şi fostele sedii administrative ale fostelor C.A.P.-uri”. Se mai susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (2) şi alin. (3) din Constituţie, deoarece, în condiţiile în care la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a imobilului au fost respectate prevederile art. 29 alin. final din Legea nr. 18/1991, acţiunea în constatarea nulităţii, promovata de art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997, reprezintă o „expropriere deghizată”.Judecătoria Mangalia, exprimandu-şi opinia, apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se arata ca art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 nu face altceva decât sa precizeze sancţiunea în cazul în care nu sunt respectate dispoziţiile legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, respectiv nulitatea absolută. De altfel, precizează instanţa, aceasta sancţiune este prevăzută şi de dispoziţiile Codului civil.Judecătoria Medgidia, exprimandu-şi opinia, apreciază, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiată, arătând ca textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei nu au legătură cu textele legale criticate, acestea din urma sanctionand vânzarea-cumpărarea unui bun trecut în proprietatea publică printr-un act normativ preconstitutional.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca textele legale criticate trebuie analizate în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (5) din Constituţie, precum şi în raport cu prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. În acest sens prevederile cuprinse în art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 constituie o sancţiune pentru încălcarea dispoziţiilor cu caracter imperativ ale art. 29 alin. ultim din Legea nr. 18/1991, republicată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţilor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, a căror redactare este următoarea:– Art. III: "(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1999: […]h) actele de vânzare-cumpărare privind construcţiile afectate unei utilizări sociale sau culturale – case de locuit, crese, grădiniţe, cantine, cămine culturale, sedii şi altele asemenea – ce au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege. … (2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror şi de alte persoane care justifica un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun, care au plenitudine de jurisdicţie." … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2), art. 41 alin. (2) şi (3), al căror cuprins este următorul:– Art. 15 alin. (2): "(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile."– Art. 41 alin. (2) şi (3): "(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire.". … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările ulterioare, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, dându-se textelor o noua numerotare, astfel încât art. 28 alineatul ultim a devenit art. 29 alineatul ultim, textele fiind identice. Potrivit acestui text imobilele afectate unei utilizări sociale sau culturale, care au aparţinut fostelor cooperative agricole de producţie, au trecut, o dată cu intrarea în vigoare a Legii fondului funciar, în proprietate publică, iar sancţiunea nulităţii absolute în cazul nerespectării dispoziţiilor art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, republicată, este determinata de caracterul imperativ al acestei norme. Rezultă deci ca sancţiunea nulităţii absolute în cazul încheierii actelor de înstrăinare a unor astfel de imobile se întemeiază pe însăşi prevederile art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, republicată, nulitatea putând fi invocată de autorităţile prevăzute de alin. (2) al art. III din Legea nr. 169/1997. Aceste dispoziţii nu aduc nici o noutate din punct de vedere legislativ; ele nu fac decât sa precizeze încă o dată sancţiunea nulităţii actelor translative de proprietate încheiate cu încălcarea unor norme legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce efecte, asemenea acte nu au putut sa constituie temeiuri ale dobândirii valabile a dreptului de proprietate. În aceste condiţii este forţată invocarea prevederilor constituţionale privind ocrotirea dreptului de proprietate şi cu atât mai puţin ar putea fi susţinută referirea la asa-zisa „expropriere deghizată”.Art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997, făcând referire la actele de vânzare-cumpărare privind construcţiile afectate unei utilizări sociale sau culturale, care au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute la art. 29 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, republicată, constata expres o nulitate absolută preexistenta. Pentru a exista retroactivitate ar fi trebuit ca între cele doua prevederi să fie o deosebire, iar noua reglementare să se aplice situaţiilor juridice anterioare intrării sale în vigoare. În cazul de faţa însă sancţiunea este aceeaşi, astfel încât continuitatea reglementării exclude, prin ipoteza, retroactivitatea celei noi.De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. h) din Legea nr. 169/1997 Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 18 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999. Atât soluţia, cat şi considerentele din aceasta decizie sunt valabile şi în cauza de faţa, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Ecaterina Pata şi Andrei Pata în Dosarul nr. 431/2001 al Judecătoriei Mangalia şi de Bechir Vildan în Dosarul nr. 6.115/2001 al Judecătoriei Medgidia.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește