DECIZIE Nr. 58*) din 18 mai 1994

Notă …
*) A se vedea şi Decizia Constituţională nr. 110 din 9 noiembrie 1994. Victor Dan Zlatescu – preşedinte Viorel Mihai Ciobanu – judecător Florin Bucur Vasilescu – judecător Ioan Griga – procuror Gabriela Dragomirescu – magistrat-asistent Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, ridicată de inculpatii Murgoci Cristache, Caldararu Ion şi Cercel Tudorel în Dosarul nr. 2900/1993 al Judecătoriei Tulcea, cu care Curtea Constituţională a fost sesizată prin Încheierea din 7 septembrie 1993. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 10 mai 1994, în prezenta procurorului şi lipsa părţilor, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea din acea data, când Curtea Constituţională, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru 18 mai 1994. Procurorul pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 224 din Codul penal, deoarece, prin încheierea de sesizare a Curţii, instanţa de judecată exprimindu-şi opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost de acord cu punctul de vedere al părţii – noţiunea de avut public nu se confunda cu cea de avut obştesc şi nu este legal să se aplice un regim sanctionator diferenţiat – şi, în consecinţa, trebuia sa schimbe încadrarea juridică a faptei şi să soluţioneze cauza. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: prin rechizitoriul nr. 328P/1993 al Procuraturii Tulcea, inculpatii Murgoci Cristache, Caldararu Ion şi Cercel Tudorel au fost trimişi în judecata pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 224 din Codul penal, cauza formind obiectul Dosarului nr. 2900/1993 al Judecătoriei Tulcea. La termenul de judecată din 7 septembrie 1993, inculpatii au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, cu motivarea ca noţiunea de avut obştesc din Codul penal nu s-a transformat în avut public, Constituţia definind noţiunea de avut public, în care nu se regaseste şi obiectul infracţiunii din prezenta speta. Judecătoria Tulcea, prin Încheierea din 7 septembrie 1993, pronunţată în Dosarul nr. 2900/1993, sesizează Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi, exprimindu-şi opinia, considera ca noţiunea de avut public nu se confunda cu noţiunea de avut obştesc şi nu este legal să se aplice un regim sanctionator diferenţiat, atât timp cît legiuitorul nu a făcut acest lucru în mod expres. În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate au fost solicitate, potrivit art. 24 din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Guvernului, Camerei Deputaţilor şi Senatului. În punctul sau de vedere, Guvernul contesta competenţa Curţii Constituţionale, considerind ca este o problemă de interpretare ce revine instanţelor judecătoreşti, iar pe fond, susţine ca, atât noţiunea obştesc folosită de art. 145 din Codul penal, cît şi categoria juridică de avut obştesc au o sfera mai larga decît conceptul de avut public în care se identifica doar bunurile proprietăţii publice. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 224 din Codul penal, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 3 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională constata ca este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei invocate. Faptul ca Judecătoria Tulcea, în opinia exprimată, a apreciat ca este nelegal să se confunde noţiunea de avut public cu cea de avut obştesc şi, inadecvat, să se considere ca societăţile comerciale cu capital de stat, în speta Societatea Comercială "Romcereal" – S.A. Tulcea, fac parte din domeniul public, nu este de natura sa atragă necompetentă Curţii Constituţionale, de vreme ce instanţa de judecată a sesizat Curtea, singura care poate asigura, prin deciziile sale obligatorii, o jurisprudenta unitară în materia controlului de constituţionalitate a legilor. Problema supusă controlului de constituţionalitate priveşte dispoziţiile Codului penal referitoare la avutul obştesc, în contextul prevederilor constituţionale despre proprietate, asupra cărora Plenul Curţii Constituţionale s-a pronunţat prin Decizia nr. 1 din 7 septembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie 1993, obligatorie pentru completele de judecată. Prin decizia menţionată s-a constatat ca dispoziţiile Codului penal referitoare la infracţiunile contra avutului obştesc, deci şi cea prevăzută de art. 224 din Codul penal – furtul în paguba avutului obştesc – sunt abrogate parţial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, urmînd a se aplică în continuare numai pentru bunurile proprietate publică prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie. Ţinând seama de Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, rezultă ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 din Codul penal ar urma să fie admisă, dar, prin rămînerea definitivă a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, ca urmare a respingerii recursului declarat în cauza respectiva de Ministerul Public, prin Decizia nr. 63 din 4 noiembrie 1993, art. 224 din Codul penal a fost în mod definitiv şi obligatoriu parţial abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinţa, urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Rezultă ca, în prezent, orice alta excepţie de neconstituţionalitate a art. 224 din Codul penal, deci şi cea invocată de inculpatii Murgoci Cristache, Caldararu Ion şi Cercel Tudorel în Dosarul nr. 2900/1993 al Judecătoriei Tulcea, este lipsită de obiect deoarece prevederile art. 224 din Codul penal sunt abrogate parţial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, astfel cum s-a constatat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, rămasă definitivă. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Constata ca, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, rămasă definitivă prin Decizia nr. 63 din 4 noiembrie 1993, este abrogat parţial, conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinţa, acesta urmează a se aplică numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi, prin urmare, Respinge ca lipsită de obiect excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 224 din Codul penal, ridicată de Murgoci Cristache, Caldararu Ion şi Cercel Tudorel în Dosarul nr. 2900/1993 al Judecătoriei Tulcea. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa din 18 mai 1994. PREŞEDINTE,dr. Victor Dan ZlatescuMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește