DECIZIE Nr. 58*) din 14 mai 1996

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL NR. 324 din 4 decembrie 1996
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 10 25/11/1972 ART. 175
ActulREFERIRE LACODUL MUNCII 25/11/1972 ART. 175
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 54 19/03/1997
ActulREFERIT DEDECIZIE 117 08/10/1996





Notă *) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 117 din 8 octombrie 1996.Viorel Mihai Ciobanu – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorValer-Vasilie Bica – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat fără citarea părţilor, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinînd excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, invocată de Poenaru Ana, apelanta contestatoarea, în Dosarul nr. 1.040/1996 al Tribunalului Gorj, constata următoarele:Tribunalul Gorj, prin Încheierea din 14 martie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii ridicată de Poenaru Ana.În esenta, în susţinerea excepţiei se arata ca dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, potrivit cărora contestarile împotriva sancţiunilor disciplinare – altele decît desfacerea disciplinară a contractului de muncă – sunt de competenţa organului de conducere colectivă, contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, care consacra accesul liber la justiţie.Tribunalul Gorj opineaza ca "excepţia este intemeiata, pentru motivul ca dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii contravin atât art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie, cît şi art. 125 din Constituţie, potrivit căruia justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege".CURTEA,având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza, dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, care a fost invocată, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, întrucît se constata constituţionalitatea unei dispoziţii legale anterioare Constituţiei, pe baza căreia s-au stabilit raporturi după intrarea în vigoare a Constituţiei.Constituţionalitatea prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii a mai fost contestată în faţa Curţii, care, prin Decizia nr. 90, pronunţată la data de 4 octombrie 1995, rămasă definitivă prin nerecurare şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 noiembrie 1995, a constatat ca acestea sunt neconstituţionale.Curtea Constituţională şi-a întemeiat soluţia, în esenta, pe următoarele considerente:– excluderea de la competenţa instanţelor judecătoreşti a contestaţiilor referitoare la unele sancţiuni disciplinare este contrară prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cărora orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime, nici o lege neputind îngrădi exerciţiul acestui drept, şi prevederilor art. 125 din Constituţie, conform cărora justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege;– prevederile art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii creează o discriminare între salariaţii angajaţi la organizaţii sau autorităţi publice care se afla în subordinea unui organ ierarhic superior şi cei care sunt angajaţi la organizaţii sau autorităţi publice ce nu se afla în subordinea unui asemenea organ, o asemenea discriminare fiind contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi autorităţilor publice;– competenţa organului administrativ de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva sancţiunilor disciplinare – altele decît desfacerea disciplinară a contractului de muncă – nu poate avea semnificatia unei proceduri administrativ-jurisdicţionale, întrucît nu oferă garanţia unei proceduri conforme prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil, a cauzei sale de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, prioritatea acestei reglementări internaţionale faţă de reglementarea interna – în speta art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii – fiind impusa de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie.O excepţie de neconstituţionalitate admisă nu poate fi reiterata, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale fiind obligatorii erga omnes, reiterarea unei asemenea excepţii este lipsită de obiect şi de interes. În acest sens, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 107 din 2 noiembrie 1994, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, şi prin Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, rămasă definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995, când a statuat ca un text legal, declarat neconstitutional, îşi pierde eficienta şi nu mai poate face obiectul unei noi analize a conformitatii sale cu Constituţia.Ţinând seama de identitatea de situaţie dintre excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul cauzei de faţa şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 90 din 4 octombrie 1995, rezultă ca excepţia invocată este lipsită de obiect şi de interes.Pentru considerentele expuse şi vazind dispoziţiile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A. c), ale art. 24 alin. (2) şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitateCURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata, fiind lipsită de obiect, excepţia de neconstituţionalitate a art. 175 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, invocată de Poenaru Ana în Dosarul nr. 1.040/1996 al Tribunalului Gorj.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 14 mai 1996.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Viorel Mihai CiobanuMagistrat-asistent,Valer-Vasilie Bica––––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x