DECIZIE nr. 58 din 13 aprilie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi ale art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi ale art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie invocată de Societatea Comercială „Molbas Impex” – S.R.L. din Onesti în Dosarul nr. 5.072/R/1998 al Judecătoriei Onesti privind pe autoarea excepţiei în contradictoriu cu Garda Financiară Onesti şi Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Bacau.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13 aprilie 1999, în lipsa părţilor legal citate şi în prezenta reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei invocate, deoarece dispoziţiile art. 1 alin. 1 şi ale art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 nu contravin principiului constituţional privind accesul liber la justiţie, iar Curtea Constituţională s-a mai pronunţat şi prin alte decizii asupra acestor texte şi a constatat ca sunt constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Judecătoria Onesti, prin Încheierea din 21 octombrie 1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi ale art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997, ridicată de Societatea Comercială „Molbas Impex” – S.R.L. din Onesti într-o cauza civilă, având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de autoarea excepţiei împotriva procesului-verbal de contravenţie încheiat de Garda Financiară Onesti.Prin excepţia de neconstituţionalitate ridicată se susţine ca redactarea echivoca a textelor art. 1 alin. 1 şi art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 creează o ambiguitate în aplicarea lor. Totodată se apreciază ca aceste prevederi sunt în neconcordanta cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor şi ale art. 21 din Constituţie privind dreptul oricărei persoane de a se adresa justiţiei, iar termenul de adresare la organele judecătoreşti ar trebui să fie de 15 zile şi nu de 5 zile, cum se dispune în Legea nr. 105/1997.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată considera ca termenele lungi de soluţionare a obiectiunilor, plangerilor şi contestaţiilor reglementate de Legea nr. 105/1997, pe calea a doua proceduri – una administrativă şi alta judiciară, imprima un caracter greoi şi totodată restrictiv activităţii de soluţionare a acestor cai de atac, ceea ce contravine finalitatii actului de justiţie şi celeritatii judecării cauzelor.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 şi ale art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 este neîntemeiată, deoarece accesul la justiţie al autoarei excepţiei nu este în nici un mod obstructionat. Astfel art. 2-8 din Legea nr. 105/1997 cuprind prevederi care stabilesc căile de atac administrativ-jurisdicţionale, termenele de soluţionare a obiectiunilor, contestaţiilor sau plangerilor şi cele înăuntrul cărora se exercită căile de atac, pe cale ierarhica, până la obţinerea deciziei Ministerului Finanţelor, iar art. 9 din lege reglementează dreptul celui nemulţumit de a promova o acţiune, în termen de 15 zile de la comunicarea soluţiei, la instanţa judecătorească competenţa, prevăzută de legea specială de instituire a impozitelor şi taxelor contestate. Alin. 2 şi 3 ale aceluiaşi articol reglementează şi cazul în care legea specială nu precizează instanţa judecătorească competenţa, situaţie în care acţiunea se soluţionează de către curtea de apel în a carei raza teritorială petentul îşi are sediul sau domiciliul, cu drept de recurs la tribunal sau la Curtea Suprema de Justiţie, după caz, în termen de 15 zile de la comunicarea soluţiei. Se mai arata ca art. 1 alin. 2 din Legea nr. 105/1997 prevede soluţionarea, în conformitate cu dispoziţiile legale în domeniul constatării şi sanctionarii contravenţiilor, a altor situaţii decât cele reglementate prin art. 1 alin. 1 din aceeaşi lege. Aceste texte permit în totalitate accesul liber, fără nici o restrictie, la justiţie, potrivit art. 21 din Constituţie, reglementand totodată şi aspectul competentei materiale a instanţelor judecătoreşti, precum şi termenele de sesizare a acestora.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece Legea nr. 105/1997 este o reglementare specială, potrivit căreia obiectiunile, contestaţiile şi plângerile asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control ale organelor Ministerului Finanţelor reprezintă o procedură administrativă prealabilă. Art. 9 prevede însă ca, împotriva deciziei Ministerului Finanţelor, care este ultima cale administrativă de atac în aceasta procedura prealabilă, se poate face acţiune, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la instanţa judecătorească competenţa, iar hotărârea acesteia este supusă recursului, astfel încât nu este încălcat art. 21 din Constituţie. De altfel, în mod constant Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale prealabile nu contravine liberului acces la justiţie, cat timp actul emis în cadrul jurisdicţiei respective poate fi atacat la instanţa judecătorească de contencios administrativ. Mai mult, din concluziile depuse la dosar de Societatea Comercială „Molbas Impex” – S.R.L. în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate rezultă ca, de fapt, nu se invoca neconstituţionalitatea, ci neclaritatea legii, fapt care i-a determinat şi pe agenţii constatatori sa folosească formulari ambigue. Soluţionarea acestor situaţii nu intra însă în competenţa Curţii Constituţionale.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, concluziile procurorului, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Costitutionala a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Aceasta excepţie de neconstituţionalitate se referă la prevederile art. 1 alin. 1 şi ale art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 privind soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor. Potrivit art. 1 alin. 1, „Obiectiunile, contestaţiile şi plângerile formulate în condiţiile prezentei legi sunt cai administrative de atac prin care se solicita diminuarea sau anularea, după caz, a impozitelor, taxelor, a contribuţiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalitatilor şi amenzilor ori a altor sume constatate şi aplicate de organele Ministerului Finanţelor, abilitate, potrivit legii, să efectueze acte de control sau de impunere”. De asemenea, art. 2 alin. 1 din aceeaşi lege prevede că „Împotriva măsurilor dispuse prin procesele-verbale sau prin alte acte ale organelor cu atribuţii de control sau de impunere se pot face obiecţiuni care se depun, în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare, la organul care a încheiat procesul-verbal sau alt act al organului cu atribuţii de control sau de impunere”.Examinând aceasta excepţie, Curtea Constituţională constata ca este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.Dispoziţiile legale criticate prevăd o cale administrativă prealabilă de soluţionare a obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor formulate împotriva măsurilor dispuse prin actele organelor cu atribuţii de control sau de impunere ale Ministerului Finanţelor. Împreună cu celelalte prevederi din lege, este reglementată o procedură administrativă prealabilă, prin care cererile celor nemultumiti de constatările actelor de control ale organelor financiare nu sunt soluţionate de agentul care le-a încheiat, ci de şeful organului care a întocmit aceste acte sau, după caz, de organul ierarhic superior.După efectuarea acestor proceduri cu caracter jurisdicţional, potrivit art. 9 din Legea nr. 105/1997, împotriva deciziei Ministerului Finanţelor se poate face acţiune, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia, la instanţa judecătorească prevăzută de legea specială de instituire a impozitelor şi taxelor contestate, iar împotriva hotărârii judecătoreşti, pronunţate de judecătorie sau de curtea de apel, se poate face recurs la tribunal sau la Curtea Suprema de Justiţie, după caz, în termen de 15 zile de la comunicare, instanţele având şi posibilitatea de a suspenda executarea hotărârii, potrivit dispoziţiilor de drept comun, până la soluţionarea cauzei.În aceste condiţii dispoziţiile art. 1 alin. 1 şi ale art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât se asigura accesul liber la justiţie şi în cazul acestor litigii de natura fiscală.De altfel, Curtea Constituţională, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, referitor la legitimitatea constituţională a procedurilor administrativ-jurisdicţionale a statuat, pe de o parte, ca acestea constituie o măsura de protecţie care nu poate limita, în nici un mod, accesul la justiţie, iar pe de altă parte, ca "existenta unor organe de jurisdicţie nu poate să ducă la înlăturarea intervenţiei instanţelor judecătoreşti, în condiţiile legii". Ca urmare, este exclusa posibilitatea ca un organ al administraţiei publice, chiar cu caracter jurisdicţional, să se substituie instanţei judecătoreşti, astfel încât, prin aceasta procedura, părţilor nu li se poate limita exercitarea unui drept constituţional. O alta critica formulată de autorul excepţiei se referă la modalitatea de interpretare a textului prevăzut de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 105/1997. Acesta considera ca obiectiunile, contestaţiile şi plângerile formulate împotriva impozitelor, taxelor, contribuţiilor la fondurile speciale, majorărilor de întârziere, precum şi penalitatilor şi amenzilor constatate şi aplicate de organele de control ale Ministerului Finanţelor, trebuie adresate organelor administrative prevăzute de Legea nr. 105/1997. Când este însă vorba despre alte sume de bani, constatate de aceste organe, fără a se menţiona natura lor, procedura de soluţionare ar trebui să fie cea reglementată de Legea nr. 32/1968.Aceasta critica nu poate fi reţinută, deoarece Curtea nu se poate substitui instanţei judecătoreşti, pentru a interpreta dispoziţia legală în procesul de aplicare a ei, ci determina numai conţinutul constituţional al prevederii controlate, eliminand, eventual, acel înţeles contrar Constituţiei.În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, astfel cum rezultă din Decizia nr. 33 din 24 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 22 ianuarie 1998.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 şi ale art. 2 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Molbas Impex” – S.R.L. din Onesti în Dosarul nr. 5.072/R/1998 al Judecătoriei Onesti.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește