DECIZIE nr. 579 din 7 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 397, art. 399 şi art. 401 din Codul de procedură penală



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 397, art. 399 şi art. 401 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 25.294/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei. Procedura este legal îndeplinită.Având cuvântul pe fond, autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, expunând, pe larg, motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de fond. Depune la dosar concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 25.294/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 397, art. 399 şi art. 401 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Rădulescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 397, art. 399 şi art. 401 din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, deoarece cererea de revizuire se adresează parchetului, iar nu instanţei de judecată.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală apreciază că dispoziţiile legale invocate nu aduc atingere principiului liberului acces la justiţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 397, art. 399 şi art. 401 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:-Art. 397: "Cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă.Cererea se face în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.Dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile arătate în alin. 2, procurorul cheamă persoana care a făcut cererea, în vederea completării sau precizării acesteia.";– Art. 399: "După introducerea cererii de revizuire procurorul ascultă, dacă este cazul, potrivit art. 397 alin. 3, persoana care solicită revizuirea. În cazul când este necesară efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanţă.Totodată, procurorul cere, dacă este necesar, dosarul cauzei.Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul poate delega organul de cercetare penală. Dispoziţiile art. 217 alineatul ultim sunt aplicabile.Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de 2 luni şi curge de la data introducerii cererii de revizuire.După efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanţei competente.";– Art. 401: "Competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă. Când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri ce nu se pot concilia, competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 35".Prevederile din Legea fundamentală pretins încălcate sunt cele ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, se constată că dispoziţiile art. 397, art. 399 şi art. 401 din Codul de procedură penală, instituind reguli privind modul de soluţionare a cererii de revizuire, nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime şi de a beneficia de un proces echitabil. Legislaţia procesual penală prevede suficiente garanţii pentru asigurarea accesului liber la justiţie, astfel, după efectuarea cercetărilor pentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire, procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanţei competente. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedură penală, instanţa, ascultând concluziile procurorului şi ale părţilor, examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.În concluzie, din dispoziţiile art. 397 – 406 din Codul de procedură penală rezultă faptul că este obligatorie sesizarea instanţei de judecată, care, după verificarea probelor existente sau după administrarea de probe noi, se va pronunţa cu privire la temeinicia cererii de revizuire.Justificarea prezenţei organelor de urmărire penală în procedura revizuirii se explică prin specificul acestei căi de atac, al cărui scop îl constituie repararea erorilor judiciare de fapt cuprinse în hotărârile judecătoreşti definitive. Calea de atac a revizuirii presupune reluarea procesului penal din faza de urmărire penală, restabilirea adevărului putând duce la o altă soluţionare a cauzei decât cea dispusă anterior, fiind necesar ca şi în această situaţie fazele procesului penal să fie respectate.Pe cale de consecinţă, contrar susţinerilor autorului excepţiei, prevederile art. 397, art. 399 şi art. 401 din Codul de procedură penală nu aduc atingere principiului liberului acces la justiţie, întreaga activitate desfăşurată de procuror şi de organele de urmărire penală, precum şi întregul probatoriu administrat fiind supuse controlului instanţei judecătoreşti.În sensul celor arătate, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 155 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 19 martie 2007.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 397, art. 399 şi art. 401 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Rădulescu în Dosarul nr. 25.294/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește