DECIZIE nr. 579 din 3 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tofan Grup International" – S.A. în Dosarul nr. 2.153/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Precizează că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, Curtea respingând excepţia. Consideră că nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea soluţiei pronunţate cu acele prilejuri.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.153/2005, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Tofan Grup International" – S.A. într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri de suspendare a executării silite.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, deoarece condiţionarea admiterii cererii de suspendare a executării silite de depunerea unei cauţiuni (al cărei cuantum este lăsat la libera apreciere a instanţei de judecată) constituie o atingere adusă accesului liber la justiţie, drept care trebuie asigurat nu numai în privinţa cererii introductive, ci şi cu privire la oricare dintre cererile pe care părţile litigante le formulează pe parcursul procesului. Consideră că impunerea acestei obligaţii constituie o restrângere a exerciţiului unui drept fundamental, fără a fi întrunite condiţiile prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie, şi afectează nejustificat prerogativele dreptului de proprietate.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată în acest sens că, "întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a se solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligaţii nu se poate considera că aduce atingere accesului liber la justiţie sau dreptului de proprietate privată". Precizează că scopul condiţionării admiterii cererii de suspendare a executării silite de depunerea unei cauţiuni este acela de protejare a creditorului împotriva exercitării cu rea-credinţă a dreptului de a cere suspendarea executării silite, asigurându-i-se posibilitatea de a fi despăgubit într-o asemenea situaţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul consideră că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici dreptului de acces liber la justiţie şi nici dreptului la apărare. Aceste dispoziţii nu reprezintă o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi sunt adoptate în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege. Pe de altă parte, „procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente pentru asigurarea inviolabilităţii proprietăţii private a tuturor părţilor implicate în proces”.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, întrucât instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii "nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie şi nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procedurale care condiţionează procesul echitabil". Aceste dispoziţii legale "nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale" şi "sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale conform cărora proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având următorul cuprins: „Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."; … – Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";– Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut, în numeroase rânduri, obiectul controlului de constituţionalitate, raportat la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală ca şi în prezenta cauză şi cu motivări asemănătoare. Astfel, de exemplu, prin deciziile 227 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, nr. 375 din 28 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 14 octombrie 2004, nr. 404 din 7 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004, şi nr. 36 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 22 februarie 2005, Curtea Constituţională a statuat că textul de lege criticat este constituţional.În considerentele deciziilor menţionate Curtea a reţinut că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu conţine nici o dispoziţie de natură să îngrădească exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie, al oricărei persoane, pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor ori a intereselor sale legitime, ci "reglementează condiţiile procedurale de admisibilitate a unui capăt de cerere intermediar, formulat prin cererea introductivă sau separat. Textul de lege criticat constituie o normă de procedură, iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, «Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege». Constituţia, consacrând dreptul fundamental de acces liber la justiţie, nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii, reguli de procedură, în privinţa exercitării acestui drept".Potrivit celor statuate de Curte, "(…) condiţionarea suspendării executării silite de depunerea unei cauţiuni, în cuantum stabilit de instanţa judecătorească, se impune pentru prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea executării, precum şi pentru protejarea intereselor legitime ale creditorilor, legate de executarea cât mai operativă a creanţelor lor, stabilite prin titluri executorii. În acelaşi timp, depunerea cauţiunii constituie o garanţie în sensul că, în urma respingerii contestaţiei la executare, creditorul va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării silite".De asemenea, prin deciziile menţionate, Curtea a mai reţinut că dispoziţiile legale criticate contribuie şi la realizarea scopului urmărit prin prevederile art. 57 din Constituţie, conform cărora "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi", precum şi că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu instituie restrângerea exerciţiului vreunui drept fundamental şi nu aduce atingere principiului inviolabilităţii proprietăţii private, în condiţiile legii.Argumentele care au condus la pronunţarea soluţiilor din deciziile precitate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente de noutate, care să justifice modificarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tofan Grup International" – S.A. în Dosarul nr. 2.153/2005 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește