DECIZIE nr. 579 din 19 septembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 şi art. 63 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokâr Gâbor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 şi 63 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Union Express” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.902/2005 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă. Precizează că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 141/1997 a fost abrogată expres prin Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, fără ca dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate să fie preluate de noua reglementare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.902/2005, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 şi 63 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Union Express” S.R.L. din Bucureşti într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui ordin prin care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a dispus încetarea valabilităţii autorizaţiei de comisionar în vamă al cărei titular era reclamanta.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât instituie o inegalitate între transportator ori titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acestuia şi cetăţenii care, constituiţi prin asociere în persoane juridice, doresc să desfăşoare, prin intermediul acestora, activitate de comisionari în vamă. Inegalitatea rezidă în faptul că aceşti cetăţeni sunt supuşi în mod discriminatoriu unor autorizări nejustificate, care aduc atingere dreptului constituţional de acces liber la o activitate economică. De asemenea, autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate încalcă şi principiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii private. În plus, susţine că prevederile art. 63 din Legea nr. 141/1997 sunt neconstituţionale întrucât prevăd că vor fi stabilite condiţiile de funcţionare şi autorizare a comisionarilor în vamă printr-un act normativ inferior legii sau ordonanţei de urgenţă, care nu poate fi supus controlului de constituţionalitate. Menţionează că, potrivit art. 45 din Constituţie, accesul la o activitate economică se face în condiţiile legii.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucât textele de lege criticate, pe de o parte, reglementează posibilitatea persoanelor juridice române de a efectua operaţiuni vamale şi de a fi autorizate în acest scop, iar pe de altă parte, precizează că prin regulamentul vamal se stabilesc condiţiile de autorizare şi funcţionare a acestora.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei. Arată că textele de lege criticate reglementează posibilitatea persoanelor juridice române de a desfăşura operaţiuni vamale în condiţii de autorizare, precum şi procedurile de autorizare şi de funcţionare. Apreciază că prin textele de lege ce constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate nu se instituie niciun fel de discriminare, în înţelesul dat de autorul excepţiei. De asemenea, menţionează că, "în măsura în care legea prevede obligativitatea autorizării, aspectele procedurale în obţinerea autorizării pot fi stabilite la nivelul unui act normativ de nivel inferior, la care însăşi legea face trimitere în mod expres". În fine, consideră că în cauză este vorba despre o problemă de strictă aplicare a legii, iar nu despre una de constituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 62 şi 63 din Legea nr. 141/1997 sunt conforme dispoziţiilor art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 45 şi art. 53 din Constituţie, invocate de autorul excepţiei. Precizează că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul constituţional al egalităţii în drepturi se referă la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără a institui egalitatea între cetăţeni şi persoane juridice. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 44 din Constituţie, consideră că nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 62 şi 63 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, al căror conţinut este următorul:– Art. 62: "(1) Operaţiunile de prezentare a mărfii, depunerea declaraţiei vamale – sumară şi în detaliu -, precum şi păstrarea şi manipularea mărfurilor în depozit pot fi efectuate, cu autorizarea Direcţiei Generale a Vămilor, şi de persoanele juridice române care au calitatea de comisionar în vamă.(2) Comisionarii în vamă pot avea în obiectul lor de activitate şi operaţiuni de expediţii şi transport internaţional de mărfuri supuse vămuirii."; … – Art. 63: "Condiţiile de autorizare şi de funcţionare se stabilesc prin regulamentul vamal."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 62 şi 63 din Legea nr. 141/1997 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1), care consacră principiul universalităţii drepturilor şi obligaţiilor cetăţenilor, ale art. 16 alin. (1) şi (2), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (1)-(3), privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45, care garantează libertatea economică, şi ale art. 53, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că la data de 19 iunie 2006 a intrat în vigoare Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006. Potrivit art. 288 alin. (2) din legea menţionată, la aceeaşi dată a fost abrogată Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României.Prevederile de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate se aflau în Legea nr. 141/1997 în cadrul Secţiunii a IV-a – „Comisionarii în vamă”, cuprinsă în Capitolul V – „Etape ale operaţiunii de vămuire”.Singurele menţiuni referitoare la comisionarii în vamă conţinute de noua lege privind Codul vamal al României apar în Secţiunea 1 – "Dreptul de reprezentare" a Capitolului III, intitulat "Dispoziţii generale privind drepturile şi obligaţiile persoanelor cu privire la reglementările vamale". Astfel, art. 31 alin. (1) instituie dreptul oricărei persoane de a-şi desemna un reprezentant în relaţia sa cu autoritatea vamală pentru a întocmi actele şi a îndeplini formalităţile prevăzute în reglementările vamale, iar art. 31 alin. (6) stabileşte că reprezentantul poate fi un comisionar în vamă, în condiţiile prevăzute de regulamentul vamal.În conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (…) privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare (…)”.Or, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 62 şi 63 din Legea nr. 141/1997 au fost abrogate expres, fără să fie preluate în substanţa lor în cuprinsul noii reglementări. Prin urmare, dispoziţia legală criticată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu mai este în vigoare şi, pe cale de consecinţă, nu mai poate fi supusă controlului de constituţionalitate, excepţia devenind inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62 şi 63 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Societatea comercială „Union Express” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.902/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește