DECIZIE nr. 578 din 5 mai 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 14 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 14 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Moses Drimer în Dosarul nr. 2.605/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.432D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.605/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 14 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Moses Drimer într-o cauză având ca obiect cererea privind anularea unui act.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile legale criticate stabilesc competenţa materială şi teritorială a judecătoriei în raza căreia defunctul a avut ultimul domiciliu în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor privind moştenirea, cu încălcarea competenţei speciale a instanţei de contencios administrativ, care se deduce din împrejurarea că certificatul de moştenitor este un act administrativ, emis de un notar public, care are calitatea de organ de stat, potrivit art. 3 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Dispoziţiile criticate reprezintă norme de procedură care stabilesc competenţa instanţelor judecătoreşti, iar reglementarea lor, potrivit art. 126 din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 1 şi art. 14 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:– Art. 1: "Judecătoriile judecă:1. în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe;1^1. În primă şi ultimă instanţă, procesele şi cererile privind creanţe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv;2. plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;3. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.";– Art. 14: "În materie de moştenire, sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului:1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;2. cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia din moştenitori sau împotriva executorului testamentar."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 – Statul român, art. 11 – Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi în art. 125 – Statutul judecătorilor. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea nu poate reţine pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 14 din Codul de procedură civilă, care reglementează competenţa materială şi teritorială a instanţelor de judecată în materia succesiunilor, deoarece delimitarea competenţei materiale între instanţe de grad diferit, precum şi stabilirea competenţei teritoriale a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil sau egalităţii în faţa legii. Aceasta, întrucât toţi cetăţenii aflaţi în situaţii similare beneficiază de aceleaşi etape ale procesului civil şi pot uza de aceleaşi mijloace probatorii şi acte de procedură care le asigură egalitatea armelor, în sensul consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Mai mult, aceste prevederi legale sunt conforme şi cu dispoziţiile art. 126 din Constituţie, care prevăd că justiţia se înfăptuieşte prin instanţele judecătoreşti stabilite de lege, iar competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege.Referitor la critica distinct formulată faţă de prevederile art. 14 din Codul de procedură civilă, dezvoltată pe argumentul că certificatul de moştenitor ar fi un act administrativ fiscal şi, în consecinţă, instanţa competentă ar fi cea de contencios-administrativ, nici aceasta nu poate fi reţinută, întrucât dispoziţiile legale şi jurisprudenţa, în unanimitate, califică certificatul de moştenitor ca fiind un act juridic civil, a cărui eventuală contestare ori verificare este de competenţa instanţei de drept comun, şi anume instanţa civilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 14 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Moses Drimer în Dosarul nr. 2.605/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește