DECIZIE nr. 578 din 3 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Asociaţia PAS Fortop în Dosarul nr. 2.714/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a cauţiunilor aparţine competenţei exclusive a legiuitorului. În acest sens este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 30 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.714/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002, excepţie ridicată de Asociaţia PAS Fortop în dosarul menţionat, având ca obiect soluţionarea cererii formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului pentru obligarea autorului excepţiei la plata contravalorii pagubelor cauzate ca urmare a desfiinţării unui contract de vânzare-cumpărare de acţiuni.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 contravin prevederilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie.În legătură cu critica de neconstituţionalitate formulată prin invocarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (2) din Constituţie, autorul excepţiei arată că "instanţa constituţională s-a pronunţat, în mai multe rânduri, în sensul că statul român (şi/sau autorităţile sale) nu poate avea, atunci când este parte într-un proces, mai multe drepturi decât orice altă persoană fizică sau juridică". Cu toate acestea, se arată în continuare, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului "are dreptul de a nu plăti taxa de timbru pe care orice altă persoană fizică sau juridică o datorează pentru a avea acces la justiţie. Cu alte cuvinte, există cineva care este mai presus de lege […]".Referitor la susţinerea încălcării dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, autorul excepţiei consideră că "nu poate fi vorba de echitate în condiţiile în care reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are dreptul de a cere obligarea noastră la plata oricărei sume de bani fără a plăti nimic drept taxă de timbru, în timp ce noi, pentru a ne putea formula pretenţiile, suntem obligaţi să plătim taxe de timbru uriaşe. Egalitatea părţilor în faţa justiţiei este periclitată de textul legal care conferă Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului drepturi pe care nimeni altcineva nu le poate avea".Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate, consideră că aceasta este neîntemeiată. În acest sens este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 461 din 2 decembrie 2003, nr. 24 din 27 ianuarie 2004, nr. 153 din 30 martie 2004, nr. 264 din 22 iunie 2004, nr. 532 din 7 decembrie 2004 şi nr. 136 din 10 martie 2005, prin care s-a statuat că exonerarea de la obligaţia de plată a taxelor judiciare de timbru este un atribut exclusiv al legiuitorului, a cărui exercitare nu afectează dreptul de proprietate privată şi nici egalitatea în faţa legii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată, referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate faţă de art. 16 alin. (2) din Constituţie, că, "din interpretarea sistematică a dispoziţiilor Legii fundamentale, reiese că stabilirea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor intră în competenţa exclusivă a legiuitorului […]". Totodată, se apreciază că scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a cauţiunilor, justificată de necesitatea protejării interesului general de accelerare a procesului de privatizare, precum şi de faptul că taxele respective datorate de instituţiile bugetare ar urma să constituie venituri tot la bugetul de stat, este în concordanţă şi cu imperativul protejării de către stat a intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. În acelaşi sens, menţionează în continuare Guvernul, "soluţia normativă criticată este în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite".În legătură cu susţinerea autorului excepţiei că prevederile art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 încalcă dispoziţiile constituţionale „ce consacră liberul acces la justiţie”, Guvernul consideră că este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia nici o dispoziţie constituţională nu prevede gratuitatea justiţiei.În susţinerea punctului său de vedere Guvernul menţionează considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24 din 27 ianuarie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale.În motivarea acestui punct de vedere Avocatul Poporului consideră, referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea, prin dispoziţiile criticate, a art. 16 alin. (2) din Constituţie, că "instituirea de taxe şi cauţiuni în legătură cu procedurile judiciare reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta şi-l exercită fie din raţiuni legate de descurajarea exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale – în cazul cauţiunilor, fie în considerarea unor situaţii concrete în care se impune gratuitatea serviciului public al justiţiei, sau, dimpotrivă, stabilirea în sarcina părţilor din proces a unor obligaţii fiscale – în cazul taxelor judiciare de timbru şi al timbrului judiciar". De asemenea, se arată că "[…] dispoziţiile legale criticate dau expresie prevederilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit cărora statul are obligaţia să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară".În acest sens sunt menţionate deciziile Curţii Constituţionale nr. 153/2004 şi nr. 136/2005.În legătură cu critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, Avocatul Poporului consideră că „instituirea, prin dispoziţiile legale indicate, a unor reguli privind scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru nu este contrară dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziţii ce au fost introduse prin prevederile art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004.Textul de lege criticat are următoarea redactare:– Art. 40^1 : "Cererile formulate de instituţia publică implicată, în legătură cu calitatea de acţionar la societăţile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligaţiile decurgând din contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni, cu obligaţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotărârilor judecătoreşti şi cu orice alte acte procedurale, efectuate de şi pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie. Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";– Art. 21 alin. (3): "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."Critica de neconstituţionalitate are la bază, în esenţă, susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe care se fac venit la bugetul de stat, prevăzută de dispoziţiile criticate, încalcă textele constituţionale menţionate, considerând că "egalitatea părţilor în faţa justiţiei este periclitată de textul legal care conferă Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului drepturi pe care nimeni altcineva nu le poate avea".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au constituit, în mai multe rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 136 din 10 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 20 mai 2005, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 40^1 din Legea nr. 137/2002, constatând că nu sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În cuprinsul deciziei s-a făcut referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, „în care s-a statuat că: «Instituirea de taxe şi cauţiuni în legătură cu procedurile judiciare reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta şi-l exercită fie din raţiuni legate de descurajarea exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale – în cazul cauţiunilor, fie în considerarea unor situaţii concrete în care se impune gratuitatea serviciului public al justiţiei sau, dimpotrivă, stabilirea în sarcina părţilor din proces a unor obligaţii fiscale – în cazul taxelor judiciare de timbru şi al timbrului judiciar.Scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege îşi are justificarea în strânsa legătură a acţiunilor în justiţie pentru care textul criticat prevede scutirea cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, şi prin încasarea taxelor judiciare), precum şi în interesul general pe care-l prezintă aceste instituţii publice. Astfel, dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţă cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţia României, potrivit căruia statul are obligaţia să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.»"De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut, în acord cu practica sa anterioară, că "«instituirea de către legiuitor a unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituţional al egalităţii în drepturi». În acest sens a amintit că, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, «Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», astfel că legiuitorul este în drept să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să aducă atingere principiului egalităţii în drepturi.În consecinţă, Curtea a reţinut că art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât situaţia juridică a părţilor din procesele respective nu este identică şi nici similară, justificându-se în mod obiectiv şi raţional tratamentul juridic diferit în ceea ce priveşte plata taxelor judiciare de timbru şi a celorlalte taxe”.Prin Decizia nr. 532 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 27 ianuarie 2005, Curtea s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii prevederilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3), precum şi ale art. 56 alin. (2) din Constituţie. În considerentele deciziei s-a reţinut că, „anterior, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit, de principiu , că reglementarea taxelor de timbru în justiţie nu este contrară dreptului de liber acces la justiţie, iar principiul egalităţii în faţa legii nu este încălcat, în condiţiile în care se pune problema scutirii de la plata taxelor de timbru pentru autorităţi şi instituţii publice bugetare, ţinându-se seama de faptul că taxele respective se fac venit la bugetul de stat”.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina modificarea jurisprudenţei sale în materie, Curtea constată că soluţiile şi argumentele care au stat la baza deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.În consecinţă, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu încalcă, sub nici o formă, prevederile art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Asociaţia PAS Fortop în Dosarul nr. 2.714/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește