DECIZIE nr. 576 din 7 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorMarinela Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maricica Popa în Dosarul nr. 143/2006 al Curţii Militare de Apel.La apelul nominal răspunde partea Mihai Robert Burcescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 143/2006, Curtea Militară de Apel a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maricica Popa.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că textul art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, deoarece "nu permite persoanelor interesate să formuleze cerere de revizuire atunci când instanţele, judecând plângeri împotriva soluţiilor date de parchet, pronunţă hotărâri judecătoreşti definitive şi ireconciliabile".Curtea Militară de Apel apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată, deoarece critica de neconstituţionalitate vizează modalitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală de către instanţa de judecată, aspect care nu formează obiectul competenţei Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală, care are următorul cuprins: "Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă".Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Aceste dispoziţii constituţionale conferă legiuitorului competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată şi îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi cazul reglementării privind hotărârile judecătoreşti supuse revizuirii, realizată prin dispoziţiile art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală.Curtea constată că prin aceste dispoziţii de lege, criticate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, nu se aduce atingere liberului acces la justiţie, întrucât, aşa cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudenţa sa, liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i, aşa cum s-a arătat, legiuitorului. Prevederile legale criticate, reglementând o cale de atac extraordinară împotriva hotărârilor judecătoreşti, nu îngrădesc, ci permit liberul acces la justiţie, în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.De altfel, Curtea observă că neconstituţionalitatea textului de lege criticat este dedusă exclusiv din modul de aplicare a prevederilor legale privind revizuirea în cauza aflată pe rolul instanţei. Astfel, motivele invocate în susţinerea excepţiei demonstrează că, în realitate, obiectul criticii îl constituie această operaţiune, pe care Curtea ar urma să o cenzureze. Or, exercitarea controlului asupra activităţii de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională fiind competentă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să „se pronunţe numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată”. Atât interpretarea conţinutului unei norme juridice, cât şi îndreptarea eventualelor erori de interpretare sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, pe care, de altfel, autoarea excepţiei le-a promovat. Curtea constată în acest sens că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul recursului declarat de Maricica Popa împotriva Sentinţei nr. 110 din 8 septembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în Dosarul nr. 132/2006, prin care s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulate de aceasta.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maricica Popa în Dosarul nr. 143/2006 al Curţii Militare de Apel.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește