DECIZIE nr. 576 din 4 mai 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Sultana Fodor în Dosarul nr. 1.598/175/2007 al Tribunalului Alba – Secţia civilă, precum şi de Francisc Szocs şi Rozalia Szocs în Dosarul nr. 581/191/2008 al aceleiaşi instanţe.Preşedintele Curţii Constituţionale dispune a se face apelul în dosarele nr. 5.636D/2009 şi nr. 5.744D/2009.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor nr. 5.636 D/2009 şi nr. 5.744D/2009, având în vedere identitatea de obiect a acestora.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 5.744D/2009 la Dosarul nr. 5.636D/2009, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că, drept urmare a republicării Legii nr. 7/1996, art. 60 a devenit art. 58 alin. (1), iar asupra criticilor de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză Curtea s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 205/2002 şi nr. 1.054/2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.598/175/2007, şi Încheierea din 6 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 581/191/2008, Tribunalul Alba – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996. Excepţia a fost ridicată de Sultana Fodor şi de Francisc Szocs şi Rozalia Szocs cu ocazia soluţionării unor acţiuni civile având ca obiect uzucapiunea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece, deşi statul român este unitar, legile nu sunt aplicabile pe întreg teritoriul ţării, în speţa de faţă fiind vorba de prevederile art. 1890 din Codul civil, coroborate cu art. 1846 şi următoarele privind uzucapiunea. Se creează astfel, în opinia autorilor excepţiei, o inegalitate între dreptul cetăţenilor aflaţi în zone supuse regimului de carte funciară şi cei din zonele registrelor de transcripţiuni – inscripţiuni, în sensul favorizării acestora din urmă în ceea ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.În final, aceştia arată că "persoanele care locuiesc în Transilvania nu beneficiază de ocrotirea proprietăţii sub aspectul modalităţii legale de dobândire ca şi cei de dincolo de Carpaţi, iar faţă de domeniul privat al Statului Român, sunt aplicate modalităţi diferite de dobândire prin prescripţie, în funcţie de o zonă geografică sau alta, ceea ce aduce atingere atât principiului cuprins în art. 1 alin. (1) din Constituţie, cât şi celui al ocrotirii proprietăţii."Tribunalul Alba – Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia este întemeiată. Astfel, instanţa apreciază că prin refuzul aplicării Codului civil, în speţele de faţă se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Constituţie, în sensul că, deşi statul român este unitar, legile nu sunt aplicabile pe întreg teritoriul ţării, respectiv art. 1890 din Codul civil nu îşi găseşte aplicabilitate. De asemenea, apreciază că Decretul-lege nr. 115/1938 trebuie aplicat doar complementar, şi nu prin excluderea Codului civil, aşa cum se interpretează art. 60 din Legea nr. 7/1996 a cărui neconstituţionalitate este invocată, întrucât se creează un regim diferenţiat asupra dreptului de proprietate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie, ca urmare a renumerotării textelor, art. 58 din Legea nr. 7/1996, republicată, referitor la efectuarea înscrierilor privitoare la imobile în cărţile funciare sau, după caz, în cărţile de publicitate funciară, prevederi de lege care, din punctul de vedere al acestei autorităţi, sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Curtea observă că atât în încheierea de sesizare, cât şi în motivarea autorilor excepţiei, este criticat ca fiind neconstituţional art. 60 din Legea nr. 7/1996, în conţinutul pe care acesta îl avea înainte de republicarea acestui act normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006. După republicarea sa, textele au căpătat o nouă numerotare, astfel încât soluţia legislativă cuprinsă în art. 60 a fost preluată, de principiu, de art. 58 alin. (1).Ca atare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa.Dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate de norma legală criticată sunt cele ale art. 1 alin. (1) privind statul român şi ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 60 din Legea nr. 7/1996, în conţinutul ce l-a avut la data intrării în vigoare, prevedea că acţiunile introduse în temeiul art. 22, 23, 27, 28 şi 34-40 din Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate, iar „hotărârile judecătoreşti definitive, prin care s-au admis aceste acţiuni, vor fi înscrise în cartea funciară”.În actuala reglementare, art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, prevede că „în regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare sau, după caz, Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii din vechiul Regat în cărţi de publicitate funciară, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărţile funciare sau, după caz, în cărţile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărţi, cu respectarea şi în condiţiile dispoziţiilor prezentei legi”.Aşa fiind, în raport cu conţinutul ce s-a dat succesiv articolului sus-menţionat, Curtea constată că se impune să se considere că numai înscrierile ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996 vor trebui făcute cu respectarea prevederilor acestei legi. O atare interpretare este conformă şi soluţiilor care au fost consacrate expres în dispoziţiile tranzitorii cuprinse în diferite acte normative care au reglementat prescripţia achizitivă de-a lungul timpului în diverse zone ale ţării, precum şi cu principiile generale privind aplicarea legii civile în timp.Critica de neconstituţionalitate priveşte, în esenţă, faptul că prin menţinerea în vigoare a prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 se aduce atingere egalităţii în drepturi, aplicându-li-se unor cetăţeni un statut juridic discriminatoriu faţă de cetăţenii care nu cad sub incidenţa acestui act normativ. Totodată, se susţine că prevederile de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate privată.Faţă de aceste aspecte, în jurisprudenţa sa, ca de exemplu în Decizia nr. 1.054 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 13 august 2009, Curtea a reţinut că aplicabilitatea tranzitorie a prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 este justificată obiectiv şi raţional de procesul de definitivare a lucrărilor de cadastru şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu al ţării. Ca efect al aplicării Legii nr. 7/1996 , se va realiza însă o unificare legislativă a regimului de publicitate imobiliară. Astfel, existenţa pe teritoriul României a unor legi cu aplicabilitate teritorială distinctă şi care reglementează diferit regimul juridic al uzucapiunii nu contravine dispoziţiilor Legii fundamentale. Cu privire la acest aspect, Curtea Constituţională a reţinut în Decizia nr. 653 din 10 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iulie 2008, şi Decizia nr. 205 din 9 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 25 iulie 2002, faptul că în istoria statului unitar român au existat şi mai există norme legale aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului naţional, de exemplu: Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere şi Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, însă existenţa unor acte normative diferite pentru anumite zone ale ţării nu este de natură să creeze discriminări.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Sultana Fodor în Dosarul nr. 1.598/175/2007 al Tribunalului Alba – Secţia civilă, precum şi de Francisc Szocs şi Rozalia Szocs în Dosarul nr. 581/191/2008 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește