DECIZIE nr. 576 din 3 noiembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Syp Impex 96” – S.R.L. în Dosarul nr. 13.871/2004 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele Curţii constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 13.871/2004, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Syp Impex 96” – S.R.L. într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de recuzare a unui executor judecătoresc.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi art. 27 din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi 53.Astfel, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti „nu reglementează expres motivele de recuzare [a executorilor judecătoreşti], dar cuprind în acest sens o normă de trimitere, în conformitate cu care executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi numai dacă se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă”. Prin limitarea motivelor de recuzare operată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 şi de cele ale art. 27 din Codul de procedură civilă se „înfrâng în mod evident dispoziţiile art. 21 din Constituţia României”, în acelaşi timp fiind „îngrădit dreptul de a obţine recuzarea unui executor judecătoresc care a dovedit atitudine partizană şi neprofesionalism”.Totodată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că prin prevederile criticate "se reglementează şi o inegalitate între poziţia părţilor în procedura de executare, creditorul având posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului executoriu, în timp ce debitorului i se răpeşte această posibilitate".De asemenea, prin "îngrădirea posibilităţilor de recuzare" operată de cele două texte legale, consideră că sunt încălcate prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât "restrângerea acestor posibilităţi […] nu este motivată prin nici unul dintre motivele indicate limitativ" de textul constituţional menţionat.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 constituie o normă de trimitere la reglementarea cuprinsă în art. 27 din Codul de procedură civilă. Faptul că nu sunt preluate în totalitate, în cazul executorilor judecătoreşti, situaţiile reglementate de art. 27 din Codul de procedură civilă, nu are semnificaţia unei restrângeri a posibilităţii ca aceştia să fie recuzaţi, legiuitorul reţinând numai situaţiile specifice activităţii de executor.Totodată, instanţa consideră că nu se poate recunoaşte doar generic posibilitatea recuzării executorilor judecătoreşti, fără o determinare concretă a cazurilor când aceasta poate fi cerută, întrucât astfel "ar fi deschis loc abuzului de drept din partea părţilor", iar judecătorul nu ar avea în vedere nişte criterii clare şi precise de determinare a unui comportament sau a unei situaţii de natură a prejudicia drepturile şi interesele legitime ale părţilor implicate în procedura executării silite.Potrivit opiniei instanţei, dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, aşa încât stabilirea cazurilor de recuzare prevăzute de art. 27 din Codul de procedură civilă, la care art. 10 din Legea nr. 188/2000 face trimitere, este de competenţa legiuitorului.Totodată, Guvernul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu, deciziile nr. 40 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005 şi nr. 38 din 6 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 sunt constituţionale. În acest sens, potrivit punctului de vedere prezentat, textul de lege criticat nu aduce atingere principiului accesului liber la justiţie. „Mai mult, fără a se pune problema recuzării executorului, partea interesată poate să introducă contestaţie împotriva executării înseşi ori a oricărui act de executare, precum şi în cazul în care executorul refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii, oricând în cursul executării silite.”Totodată, Avocatul Poporului arată că "dispoziţiile criticate sunt norme procedurale a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, iar acesta poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, cum sunt şi cele referitoare la recuzare, precum şi modalităţi diferite de exercitare a drepturilor procesuale. De asemenea, prin soluţionarea cererii de recuzare, instanţa nu hotărăşte asupra fondului acţiunii, iar părţile au posibilitatea să se plângă instanţei în legătură cu respingerea cererii de recuzare."În opinia Avocatului Poporului, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu aduc atingere prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, întrucât nu au semnificaţia unor restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 27 din Codul de procedură civilă.Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au următorul cuprins:– Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000: ” Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în cazul în care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6*), 8 şi 9 din Codul de procedură civilă.”;– Art. 27 din Codul de procedură civilă: "Judecătorul poate fi recuzat:1. când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;2. când el este soţ, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;3. când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii;4. dacă el, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător;5. dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;7. dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv."Textele constituţionale expres invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 şi 53. Este de observat că, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat în susţinerea acesteia întregul text al art. 21 din Constituţie, în realitate, din motivarea excepţiei rezultă că se referă numai la primele trei alineate ale textului constituţional invocat.Aceste texte constituţionale au următorul cuprins:– Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."; … – Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii." … Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că prevederile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, Curtea, respingând excepţia cu acelaşi obiect, a reţinut că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă nu contravin textelor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 53 deoarece „reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând, astfel, partea în cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate, […] acoperă o paletă foarte largă de situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora stau criterii obiective şi raţionale, duc la finalitatea mai sus arătată, […] este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credinţă a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice.”De asemenea, Curtea a mai reţinut că "enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepţia unor situaţii care sunt specifice activităţii judecătorilor", astfel că nici textul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcă dispoziţiile art. 21 şi 53 din Constituţie. De altfel, „în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora procedura de judecată este prevăzută de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competenţa legiuitorului, iar Curtea Constituţională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate să modifice sau să completeze prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate.”În ceea ce priveşte susţinerea că există o inegalitate între poziţia părţilor, având în vedere că numai creditorul are "posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului executoriu", Curtea, prin aceeaşi decizie, a reţinut că "în cadrul procedurii de executare silită, ambele părţi beneficiază de anumite garanţii procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestaţie împotriva executării înseşi, împotriva oricărui act de executare etc.", ceea ce este în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie. Tot astfel, a reţinut că "alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creanţei sale, în condiţiile în care debitorul nu şi-a dus la îndeplinire obligaţia ce-i revine."De altfel, dispoziţiile art. 27 pct. 1 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar Curtea, prin Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002, a stabilit că acestea sunt constituţionale.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi art. 27 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Syp Impex 96” – S.R.L. în Dosarul nr. 13.871/2004 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește