DECIZIE nr. 576 din 19 septembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598, art. 599 alin. 1 şi art. 600 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598, art. 599 alin. 1 şi art. 600 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tofan Grup” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.574/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.574/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 598, art. 599 alin. 1 şi art. 600 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Tofan Group” – S.A. din Bucureşti într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei cereri de înfiinţare a unui sechestru judiciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 598 şi 600 din Codul de procedură civilă, prin posibilitatea instituirii sechestrului judiciar înainte de stabilirea unei posibile creanţe, creează o prezumţie de culpă în sarcina debitorului, ceea ce contravine dreptului de proprietate, dreptului de apărare, dreptului la un proces echitabil, precum şi libertăţii comerţului, întrucât se blochează transferul dreptului de proprietate cu privire la bunurile asupra cărora se instituie o asemenea măsură. De asemenea, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 contravin prevederilor constituţionale referitoare la competenţa Curţii Constituţionale, întrucât aceasta are competenţa exclusivă de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, iar nu instanţa de judecată.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială şi-a exprimat opinia, în sensul că excepţia de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiată, întrucât simpla instituire a unui sechestru judiciar, măsură provizorie, nu creează o prezumţie de culpă a debitorului, ci în litigiul de fond instanţa va aprecia toate probele necesare, astfel încât nu se încalcă nici dreptul la apărare şi nici dreptul la un proces echitabil. Referitor la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, arată că nu instanţa de judecată soluţionează excepţia de neconstituţionalitate, ci aceasta este un prim filtru, respingând-o ca inadmisibilă în cazul în care aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, ele reprezentând norme de procedură a căror reglementare intră în competenţa exclusivă a legiuitorului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 598, art. 599 alin. 1 şi art. 600 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Dispoziţiile art. 598, art. 599 alin. 1 şi art. 600 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având, în prezent, următorul cuprins:– Art. 598: "Ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviinţeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv."– Art. 599 alin. 1: "Se va putea, de asemenea, încuviinţa sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces:1. asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa;2. asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual;3. asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanţia creditorului, când acesta învederează insolvabilitatea debitorului său ori când are motive temeinice să bănuiască că debitorul va fugi ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări."– Art. 600: "Cererea de sechestru judiciar se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. În caz de admitere, instanţa va putea să oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni, iar în cazul bunurilor imobile se va proceda potrivit art. 593 alin. 3. Încheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare. Dispoziţiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.Paza bunului sechestrat va fi încredinţată persoanei desemnate de părţi de comun acord, iar în caz de neînţelegere, unei persoane desemnate de instanţă, care va putea fi chiar deţinătorul bunului. În acest scop, executorul judecătoresc se va deplasa la locul situării bunului ce urmează a fi pus sub sechestru şi-l va da în primire, pe bază de proces-verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi înaintat şi instanţei care a încuviinţat măsura.Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare şi administrare, va încasa orice venituri şi sume datorate şi va putea plăti datorii cu caracter curent, precum şi cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, el va putea sta în judecată în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabilă a instanţei care l-a numit.Dacă administrator-sechestru a fost numită o altă persoană decât deţinătorul, instanţa va fixa, pentru activitatea depusă, o sumă drept remuneraţie, stabilind totodată şi modalităţile de plată."Dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, au următorul cuprins: „(6) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private şi art. 146 lit. d) privind competenţa Curţii Constituţionale de a soluţiona excepţii de neconstituţionalitate.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor art. 599 şi 600 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile art. 21 alin. (3) teza întâi, art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, art. 53, art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 621/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.125 din 13 decembrie 2005, statuând că înfiinţarea unui sechestru judiciar nu poate fi condiţionată de dovada existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile, ci exclusiv de aceea a unui interes rezultând din existenţa unei creanţe neajunse la scadenţă sau litigioase şi a unei stări de pericol induse de conduita debitorului în ceea ce priveşte posibilitatea valorificării ulterioare a respectivei creanţe. De asemenea, în condiţiile în care procedura sechestrului judiciar exclude antamarea fondului, iar măsura dispusă are caracter provizoriu, nu se poate susţine că astfel s-ar institui o prezumţie de culpă în sarcina debitorului.Asupra dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, raportate la prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 35/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 20 februarie 2006, statuând că prevederile criticate sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constitu-ţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile acestor decizii sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598, art. 599 alin. 1 şi art. 600 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tofan Grup” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.574/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2006.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește