DECIZIE nr. 575 din 14 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen Cătălina Gliga – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Carol Lucian Farcas şi Carmen Elisabeta Farcas în Dosarul nr. 4.934/320/2007 al Tribunalului Comercial Mureş, precum şi de Coca Iuliana Ciolacu în Dosarul nr. 22.881/299/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.508D/2008 şi nr. 302D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 302D/2009 la Dosarul nr. 2.508D/2008, care a fost primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa constantă a Curţii în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.934/320/2007 al Tribunalului Comercial Mureş, şi prin Încheierea din 8 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 22.881/299/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Carol Lucian Farcas şi Carmen Elisabeta Farcas, respectiv de Coca Iuliana Ciolacu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii opinează că textul de lege criticat, lăsând la aprecierea judecătorului suspendarea sau nu a judecăţii procesului civil, atunci când există o altă judecată, care are o înrâurire directă asupra cauzei respective, nu face altceva decât să introducă un element arbitrar în luarea deciziei de către judecător şi astfel să se ajungă la un tratament juridic inegal faţă de părţile din proces. Tratând cererea de suspendare a judecăţii în mod diferit, chiar dacă situaţiile sunt identice, instanţa de judecată pronunţă o hotărâre în baza unui text de lege care contravine şi prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În temeiul acestor prevederi, părţile au garantată în mod egal proprietatea, respectiv orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.Tribunalul Comercial Mureş consideră excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă constituie o normă de drept formal, condiţiile de exercitare a unor acţiuni judiciare, precum şi instituirea procedurilor de judecată fiind în competenţa exclusivă a legiuitorului, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie.Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă apreciază, de asemenea, că excepţia este neîntemeiată, întrucât art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, care permite instanţei să aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii vremelnice a cursului judecăţii. Această suspendare este de natură a preîntâmpina situaţii în care s-ar pronunţa hotărâri contradictorii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut: "Instanţa poate suspenda judecata:1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;".În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, art. 44 alin. (2) şi art. 124, precum şi celor ale Protocolului nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii acestora s-a pronunţat în mai multe rânduri, exemplu fiind Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004. Cu acel prilej s-a reţinut, în esenţă, că „suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfăşurării judecăţii şi are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariţiei unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor. Prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, întrucât permit instanţei să aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii vremelnice a cursului judecăţii.Aşa fiind, în situaţia în care dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, suspendarea vizează o chestiune prejudicială de a cărei soluţionare ar putea depinde şi hotărârea ce va fi pronunţată în cauza dedusă judecăţii.Curtea constată că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecătoreşti ar pronunţa hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi. Pe de altă parte, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecăţii, instanţa este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecăţii. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menită să-i permită acestuia să-şi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ.Sub acest aspect, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual – nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.În consecinţă, Curtea constată că susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia textul criticat încalcă dispoziţiile constituţionale care prevăd liberul acces la justiţie şi garantarea dreptului la apărare, precum şi cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, este neîntemeiată, art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă constituind garanţia exercitării cu bună-credinţă a drepturilor procesuale de către toate părţile implicate în proces."Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Carol Lucian Farcas şi Carmen Elisabeta Farcas în Dosarul nr. 4.934/320/2007 al Tribunalului Comercial Mureş, şi de Coca Iuliana Ciolacu în Dosarul nr. 22.881/299/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește