DECIZIE nr. 574 din 19 septembrie 2006

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 21/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 855 din 5 octombrie 2006
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 554 02/12/2004 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 583 05/06/2012
ActulREFERIT DESENTINTA 4660 05/07/2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Marius Amzulescu în Dosarul nr. 32.501/2/2005 (nr. vechi 3.184/2005) al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Lipseşte partea Ministerul Justiţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că textul de lege criticat încalcă însăşi esenţa contenciosului administrativ, astfel cum este prevăzută de art. 52 din Constituţie, întrucât dă posibilitatea autorităţii publice emitente a unui act administrativ de a cere anularea respectivului act, fără ca beneficiarul dreptului dobândit prin respectivul act să aibă posibilitatea de a se apăra. De asemenea, arată că emiterea unui act administrativ individual are în vedere o persoană şi drepturi determinate, astfel că ignorarea acestora afectează securitatea sistemului juridic.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că textul de lege criticat reglementează o altă situaţie decât ipoteza textului constituţional invocat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 32.501/2/2005 (nr. vechi 3.184/2005), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Marius Amzulescu într-o cauză ce are ca obiect cererea formulată de Ministerul Justiţiei de constatare a nulităţii absolute a unui ordin al ministrului justiţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 sunt contrare prevederilor art. 52 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât permit autorităţii publice emitente să solicite anularea unui act administrativ intrat în circuitul civil şi care nu mai poate fi revocat, fără să se ţină cont de finalitatea activităţii de contencios administrativ, respectiv protejarea unui drept sau a unui interes legitim al unei persoane determinate, vătămat printr-un act administrativ.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, deoarece constatarea nulităţii sau anularea unui act administrativ nu este limitată doar la scopul de a proteja drepturile şi interesele legitime ale persoanei căreia i se adresează, ci urmăreşte şi protejarea interesului public.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul consideră că excepţia ridicată nu este întemeiată. În acest sens, arată că aspectele privind nelegalitatea actului administrativ sunt de ordine publică şi vizează însăşi ordinea de drept şi democraţia constituţională, iar prin contencios administrativ se înţelege activitatea de soluţionare de către instanţele competente potrivit legii a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.Avocatul Poporului apreciază, de asemenea, că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere că nu aduc atingere dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, dispoziţii potrivit cărora „Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ nelegal poate să solicite instanţei constatarea nulităţii acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se va pronunţa, la cerere, şi asupra legalităţii actelor civile încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor civile produse”.În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 52 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care consacră dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, precum şi faptul că legea organică va stabili condiţiile şi limitele exercitării acestui drept.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 1 alin. (5) din Constituţie consacră ca un principiu general obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. Aceasta este o obligaţie generală, ce revine tuturor, inclusiv autorităţilor publice. Principiul legalităţii impune ca actele administrative ale autorităţilor publice să fie emise cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale în vigoare, iar actele care au fost emise cu nerespectarea anumitor prevederi legale să fie revocate ori anulate.Actele administrative care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice nu mai pot fi revocate de autorităţile emitente, constatarea nulităţii sau anularea acestora putând fi dispusă numai de instanţa judecătorească competentă. Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată se stabilesc numai prin lege. Este o opţiune a legiuitorului ca pentru constatarea nulităţii şi anularea actului administrativ nelegal să prevadă calea şi procedura contenciosului administrativ.Constatarea nulităţii sau anularea actului administrativ nelegal se face la cererea autorităţii emitente, întrucât persoana beneficiară a actului nu are interes să ceară aceasta. În plus, individualizarea unei persoane ale cărei drepturi sau interese au fost lezate prin actul respectiv este, de regulă, imposibilă, orice act administrativ nelegal lezând interesul general.De asemenea, Curtea observă că dispoziţiile tezei a doua a alin. (6) al art. 1 din Legea nr. 554/2004 exclud măsurile abuzive din partea autorităţii publice emitente. În acest sens, prevăd că instanţa judecătorească, admiţând cererea de constatare a nulităţii actului administrativ, se va pronunţa, la cerere, şi asupra legalităţii actelor civile încheiate în baza acelui act, precum şi asupra efectelor civile produse.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Marius Amzulescu în Dosarul nr. 32.501/2/2005 (nr. vechi 3.184/2005) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x