DECIZIE nr. 573 din 19 septembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokâr Gâbor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Gaspar Andrei şi Gaspar Etelka în Dosarul nr. 4.587/2005 al Tribunalului Harghita.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent arată că la dosarul cauzei s-au depus de către mandatarul autorilor note scrise în susţinerea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând judecarea cauzei în lipsă.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 431D/2006, ce are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, excepţie invocată de Delia Marilena Fruman şi Maria Georgeta Uzoni în Dosarul nr. 36/R/2006 al Curţii de Apel Braşov Secţia civilă. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 700D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, excepţie invocată de Gheorghe Păstorel Isvoranu şi Veronica Isvoranu în Dosarul nr. 7.745/2005 (număr unic 5.909/300/2005) al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei. Răspund părţile Claudia Ioana Gherghel şi Lydia Teodorescu, personal, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 408D/2006, nr. 431D/2006 şi nr. 700D/2006 este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Părţile prezente sunt de acord cu această măsură a conexării cauzelor; de asemenea, şi reprezentantul Ministerului Public solicită conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 431D/2006 şi nr. 700D/2006 la Dosarul nr. 408D/2006, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond.Partea Claudia Ioana Gherghel solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Partea Lydia Teodorescu adoptă punctul de vedere al autorilor excepţiei şi susţine admiterea excepţiei, arătând, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece limitează accesul liber la justiţie pentru apărarea dreptului de proprietate, iar termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru revendicarea unui drept de proprietate, prin derogare de la dreptul comun, este foarte scurt.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 23 februarie 2006, 1 martie 2006 şi 3 martie 2006, pronunţate în dosarele nr. 4.587/2005, nr. 36/R/2006 şi nr. 7.745/2005 (număr unic 5.909/300/2005), Tribunalul Harghita, Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Gaspar Andrei şi Gaspar Etelka în Dosarul nr. 4.587/2005 al Tribunalului Harghita, de Delia Marilena Fruman şi Maria Georgeta Uzoni în Dosarul nr. 36/R/2006 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă şi de Gheorghe Păstorel Isvoranu şi Veronica Isvoranu în Dosarul nr. 7.745/2005 (număr unic 5.909/300/2005) al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, în esenţă, pentru că, pe de o parte, acesta încalcă principiul imprescriptibilităţii dreptului la acţiune în materia constatării nulităţii absolute, iar pe de altă parte, legalizează acte încheiate cu fraudarea legilor în vigoare. De asemenea, se arată că textul de lege criticat instituie o discriminare între terţii dobânditori ai unui imobil preluat în mod abuziv de stat şi foştii proprietari ai unor astfel de imobile.Tribunalul Harghita, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul cuprins: „(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 145/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 11 – Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi principiul prevalenţei legii, art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, precum şi art. 148 alin. (2) şi (3) privind prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, a actelor de revizuire a acestora, precum şi a reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, ca urmare a aderării.De asemenea, sunt invocate, în susţinerea neconstituţionalităţii textului de lege criticat, dispoziţiile art. 17 pct. 1 şi 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea constată următoarele:Prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 instituie un termen special, derogatoriu de la dreptul comun, pentru prescrierea acţiunii în constatarea nulităţii absolute. Această soluţie a legiuitorului este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994) s-a reţinut că, pentru situaţii deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, astfel încât liberul acces la justiţie să nu fie încălcat.Mai mult, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa referitoare la dreptul de acces la justiţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în Cauza Z şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii (2001), că art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale poate fi invocat de orice persoană care consideră că a existat o ingerinţă ilegală în privinţa exerciţiului unuia din drepturile sale având caracter civil, adăugând însă că "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" şi că "acesta poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni".De asemenea, în Cauza Stubbings şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii (1996), instanţa de contencios european al drepturilor omului a arătat că statele părţi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se bucură de o marjă de apreciere în ceea ce priveşte reglementarea dreptului de acces la justiţie.De altfel, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, statuându-se că textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 16, 21 şi 44 din Constituţie. În acest sens sunt Decizia nr. 91 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004, Decizia nr. 253 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004, şi Decizia nr. 78 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 22 februarie 2006.Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând niciun element nou de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.În ceea ce priveşte invocarea în prezenta cauză a încălcării prevederilor art. 17 pct. 1 şi 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la proprietate, prin raportare la dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie, Curtea constată că textul de lege criticat se armonizează cu aceste prevederi, având ca scop asigurarea stabilităţii şi securităţii raporturilor civile, ce au ca obiect dreptul de proprietate.Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (1) privind universalitatea, precum şi în art. 148 alin. (2), (3) şi (4) referitoare la prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, ca urmare a aderării, precum şi la garantarea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Gaspar Andrei şi Gaspar Etelka în Dosarul nr. 4.587/2005 al Tribunalului Harghita, de Delia Marilena Fruman şi Maria Georgeta Uzoni în Dosarul nr. 36/R/2006 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă, şi de Gheorghe Păstorel Isvoranu şi Veronica Isvoranu în Dosarul nr. 7.745/2005 (număr unic 5.909/300/2005) al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2006.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește