Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 506 din 4 iulie 2008
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă
Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mircea Corneliu Ionescu şi Octavia Ionescu în Dosarul nr. 15.455/302/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 339D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată de Societatea Comercială LATIFUNDIAR – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 1952.1/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a autorului excepţiei s-a întors cu menţiunea "destinatar mutat", fără a fi comunicată o altă adresă.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public consideră că procedura de citare este legal îndeplinită, întrucât autorul excepţiei nu a comunicat Curţii Constituţionale adresa noului sediu.Curtea, deliberând, constată că procedura de citare este legal îndeplinită, ţinând cont de prevederile art. 98 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora schimbarea domiciliului unei părţi în timpul judecăţii trebuie să fie adusă la cunoştinţa instanţei, sub pedeapsa neluării ei în seamă.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 564D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Laurenţiu Silivestru în Dosarul nr. 882/303/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse la dosar de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate Laurenţiu Silivestru şi de către partea Mioriţa Silivestru, prin care solicită acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererilor de amânare.Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborate cu cele ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererile de amânare a cauzei.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 338D/2008, nr. 339D/2008 şi nr. 564D/2008, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 339D/2008 şi nr. 564D/2008 la Dosarul nr. 338D/2007, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 15.455/302/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mircea Corneliu Ionescu şi Octavia Ionescu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în revendicare imobiliară.Prin Încheierea din 14 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1952.1/325/2007, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială LATIFUNDIAR – S.R.L. din Timişoara în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea unui drept de superficie.Prin Încheierea din 29 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 882/303/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Laurenţiu Silivestru în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât limitează accesul la justiţie şi dreptul la apărare ale părţii care nu este pregătită să dovedească imposibilitatea de a se apăra singură sau nu reuşeşte să-şi angajeze apărător în termenul acordat. Totodată, unul dintre autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţine că respingerea cererii de amânare pentru lipsă de apărare, în situaţia persoanei aflate în stare de arest într-o altă cauză, este neconstituţională, deoarece această persoană nu are posibilitatea de a-şi angaja un apărător şi nici nu i s-a acordat unul din oficiu.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la apărare, ci au fost adoptate în scopul evitării tergiversării cauzelor.Judecătoria Timişoara şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că, în ipoteza persoanelor aflate în stare de arest, acordarea unui singur termen de judecată pentru apărare sau amânarea pronunţării pentru depunerea de concluzii scrise, prevăzute de dispoziţiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ar contraveni dispoziţiilor art. 24 din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituţie, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi cele ale art. 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la egalitate şi accesul la instanţe.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, raportate la prevederile art. 24 din Constituţie, prin Decizia nr. 490/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006, statuând că dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură civilă nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei.De asemenea, facultatea instituită pentru judecător de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna pronunţarea, la cererea părţii, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare.Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 298 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, statuând că şi această susţinere este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile procesuale criticate prevăd condiţiile în care se poate amâna judecarea cauzei pentru lipsă de apărare, iar aceasta nu echivalează cu o restrângere a accesului la justiţie, partea interesată având dreptul de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte susţinerile unuia dintre autorii excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, în situaţia în care partea care cere amânarea pentru lipsă de apărare se află în stare de arest, Curtea observă că acestea nu pot fi primite, deoarece aprecierea de către instanţa de judecată a temeiniciei motivelor de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare nu poate constitui o problemă de neconstituţionalitate. Instanţele judecătoreşti sunt cele care aplică norma legală la situaţia de fapt existentă în speţa dedusă soluţionării, Curtea Constituţională neputând cenzura soluţiile adoptate de către acestea.Având în vedere cele menţionate, Curtea constată că nu pot fi reţinute nici criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, în sensul că textul criticat din Codul de procedură civilă ar crea discriminări între persoanele aflate în stare de libertate şi cele aflate în stare de arest.Pentru aceleaşi argumente, Curtea observă că nici prevederile invocate din actele internaţionale nu sunt încălcate de dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură civilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mircea Corneliu Ionescu şi Octavia Ionescu în Dosarul nr. 15.455/302/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă, de Societatea Comercială LATIFUNDIAR – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 1952.1/325/2007 al Judecătoriei Timişoara şi de Laurenţiu Silivestru în Dosarul nr. 882/303/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2008.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––––