DECIZIE nr. 573 din 14 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alcom” – S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 1.910/44/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Comercială Fondul "Proprietatea" – S.A., domnul avocat Răzvan Cioromela, membru al Baroului Bucureşti, apărător ales, cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului părţii Societatea Comercială Fondul "Proprietatea" – S.A. Acesta solicită respingerea excepţiei, precizând că textul de lege criticat nu contravine niciuneia dintre prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.910/44/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Alcom” – S.A. din Galaţi într-o cauză aflată în stadiul procesual al recursului, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unei hotărâri a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor acestei societăţi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia precizează că, prin prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, „se dă posibilitatea chiar acţionarilor care au fost prezenţi la adunare şi au votat pentru adoptarea hotărârilor să atace în instanţă ca „parte interesată”, fraudând dispoziţiile legale”.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului părţii Societatea Comercială Fondul "Proprietatea" – S.A., concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul cuprins:– Art. 132 alin. (3): "Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată."Autorul excepţiei a contestat, în motivarea scrisă, şi constituţionalitatea prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială nu a reţinut, însă, acest text de lege ca obiect al excepţiei în dispozitivul încheierii de sesizare şi nici nu a făcut vreo menţiune referitoare la acesta în cuprinsul încheierii. Potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curţii Constituţionale îl constituie încheierea pronunţată de instanţa de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, astfel că, în condiţiile date, instanţa de control constituţional nu poate examina constituţionalitatea acestor prevederi de lege cu care nu a fost sesizată în mod legal.În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art.9 – "Sindicatele, patronatele şi asociaţiile patronale", art. 16 – "Egalitatea în drepturi", art. 21 – "Accesul liber la justiţie", art. 24 – "Dreptul la apărare", art. 44 – "Dreptul de proprietate privată", art. 45 – "Libertatea economică", art. 51 – "Dreptul de petiţionare", art. 52 – "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică", art. 53 – "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi" şi art. 73 – "Categorii de legi".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat, în repetate rânduri, asupra constituţionalităţii prevederilor art. 132 alin.(3) din Legea nr. 31/1990. Prin mai multe decizii, Curtea a constatat că, prin legitimarea procesuală activă a oricărei persoane interesate de a ataca hotărârea adunării generale a acţionarilor, atunci când prin aceasta se încalcă o dispoziţie legală imperativă de interes public, textul de lege criticat reprezintă consacrarea legală a regimului juridic al nulităţii absolute şi nu contravin sub niciun aspect dispoziţiilor art. 21, art. 44 şi art. 45 din Legea fundamentală. În acest sens, pot fi amintite Decizia nr. 370 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 30 mai 2006, Decizia nr. 250 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, sau Decizia nr. 745 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 27 noiembrie 2006. Motivarea criticii formulate în prezenta cauză se regăseşte, în esenţă, printre argumentele autorilor acelor excepţii. În plus, autorul excepţiei ce formează obiectul dosarului de faţă enumeră şi alte texte din Constituţie, fără a preciza, însă, în ce ar consta pretinsa încălcare. Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate, or Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte arătarea motivelor de neconstituţionalitate, întrucât ar exercita un control din oficiu, care nu este admisibil.Aşadar, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi motivarea deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Alcom” – S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 1.910/44/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește