DECIZIE nr. 571 din 19 septembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Gabriela Ordean, Ortensia Miclea şi Cezar Seceleanu în Dosarul nr. 7.391/2005 al Tribunalului Alba – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.391/2005, Tribunalul Alba – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Gabriela Ordean, Ortensia Miclea şi Cezar Seceleanu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, ce instituie un termen de 6 luni pentru trimiterea notificării în vederea restituirii imobilelor ce intră sub incidenţa actului normativ criticat, contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Se arată, în acest sens, că forma iniţială a Legii nr. 10/2001 nu includea, în sfera imobilelor preluate în mod abuziv, pe acelea considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziţii administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscării, fără moştenitori sau fără stăpân. Această categorie de imobile a fost introdusă ca urmare a modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Prin urmare, în opinia autorilor excepţiei, termenul de 6 luni pentru trimiterea notificării nu se mai poate aplica şi imobilelor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, referitor la imobilele ce intră sub incidenţa Decretului nr. 111/1951, introdus prin Legea nr. 247/2005.Tribunalul Alba – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.”În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 privind principiul neretroactivităţii legii, în art. 16 – Egalitatea în drepturi, în art. 21 – Accesul liber la justiţie, în art. 44 – Dreptul de proprietate privată, şi în art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea constată că principala critică de neconstituţionalitate constă în susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate, referitoare la termenul de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării în vederea restituirii imobilelor ce intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, nu mai pot fi aplicabile şi în privinţa imobilelor considerate a fi fost abandonate şi preluate de stat în baza unei dispoziţii administrative sau a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în temeiul Decretului nr. 111/1951, categorie de imobile introdusă în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, ca urmare a modificării acestui act normativ prin Legea nr. 247/2005.Analizând aceste susţineri, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate.Astfel, prevederile art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, nominalizează expres Decretul nr. 111/1951 în sfera actelor normative abuzive, act normativ în temeiul căruia imobilele considerate a fi abandonate treceau în proprietatea statului, în baza unei hotărâri judecătoreşti sau a unei dispoziţii administrative. În forma iniţială a legii, imobilele considerate a fi fost abandonate erau incluse în sfera imobilelor preluate în mod abuziv, fără însă ca dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) să indice actul normativ în temeiul căruia aceste imobile erau trecute în proprietatea statului. Prin urmare, introducerea expresă a acestui act normativ, respectiv Decretul nr. 111/1951, nu aduce niciun element de noutate faţă de reglementarea anterioară, astfel încât textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.De altfel, Curtea Constituţională are o bogată jurisprudenţă referitoare la constituţionalitatea prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 faţă de dispoziţiile art. 21, 44 şi 53 din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 99 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 aprilie 2005, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, ci instituie norme procedurale pentru exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), ce prevăd că procedura de judecată este stabilită numai prin lege. S-a mai arătat, în decizia menţionată, că niciuna dintre situaţiile limitativ prevăzute la alin. (1) al art. 53 din Constituţie, în care poate interveni restrângerea exerciţiului unui drept, nu are incidenţă în cauză, dat fiind că nu este vorba despre o restrângere a exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie al persoanelor interesate, ci, în fapt, de condiţionarea exercitării acestui drept de respectarea anumitor termene procedurale. Curtea a statuat că prevederile legale criticate dau expresie competenţei constituţionale a legiuitorului, reglementată prin art. 44 alin. (1) teza a doua, de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate.Argumentele ce au stat la baza respingerii ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate sunt valabile şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea constată că prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 se aplică în mod egal tuturor subiectelor de drept aflate în aceeaşi situaţie juridică, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nici aceste susţineri ale autorilor excepţiei nu pot fi reţinute.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Gabriela Ordean, Ortensia Miclea şi Cezar Seceleanu în Dosarul nr. 7.391/2005 al Tribunalului Alba – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește