DECIZIE nr. 570 din 19 septembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lactis” – S.A. Iaşi în Dosarul nr. 7.093/2005 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.093/2005, Curtea de Apel Iaşi – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Lactis” – S.A. Iaşi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private.Se arată, în acest sens, că în timpul derulării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni pot interveni modificări ale structurii acţionarilor, în sensul cumpărării acţiunilor societăţii de orice altă persoană, astfel încât reînregistrarea ca acţionar cu întreg pachetul de acţiuni prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare a instituţiei publice implicate în procesul de privatizare, în temeiul dispoziţiilor legale criticate, constituie o încălcare a dreptului de proprietate al acţionarilor existenţi. De asemenea, se susţine că prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), deoarece, în opinia autoarei excepţiei, se aplică şi contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a actului normativ criticat.Curtea de Apel Iaşi – Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, modificate prin art. I pct. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, şi prin art. I pct. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004.Prevederile legale criticate au în prezent următorul conţinut:"Art. 41. – (1) Contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare de instituţia publică implicată constituie titluri executorii fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi, în cazul neîndeplinirii de către cumpărători a obligaţiilor pecuniare asumate. Constituie titluri executorii fără îndeplinirea vreunei alte formalităţi şi contractele de garanţie reală mobiliară încheiate între instituţia publică implicată şi cumpărător. Pentru declanşarea procedurii de executare silită în baza titlurilor executorii prevăzute mai sus este suficientă depunerea la organele competente – executor judecătoresc, instanţa de executare şi altele asemenea – a unei copii a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni sau a contractului de garanţie reală mobiliară încheiate în cadrul procesului de privatizare de instituţia publică implicată, purtând menţiunea «conform cu originalul» şi fără o prealabilă învestire cu formulă executorie.(2) Notificarea prin care instituţia publică implicată înştiinţează cumpărătorul asupra desfiinţării contractului, ca efect al funcţionării pactului comisoriu, constituie înscrisul în baza căruia se efectuează reînregistrarea ca acţionar a instituţiei publice implicate de către societatea de registru independentă care ţine registrul acţionarilor respectivei societăţi comerciale (în cazul societăţilor comerciale deţinute public) sau de către societatea comercială de tip închis care îşi ţine propriul registru al acţionarilor şi de către oficiul registrului comerţului, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi. Notificarea prin care instituţia publică implicată înştiinţează cumpărătorul despre executarea gajului asupra acţiunilor, în favoarea sa, ca efect al neîndeplinirii obligaţiilor investiţionale asumate prin contract, constituie înscrisul în baza căruia se efectuează reînregistrarea ca acţionar a instituţiei publice implicate de către societatea de registru independentă care ţine registrul acţionarilor respectivei societăţi comerciale (în cazul societăţilor comerciale deţinute public) sau de către societatea comercială de tip închis care îşi ţine propriul registru al acţionarilor şi de către oficiul registrului comerţului, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi." … În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 24 – Dreptul la apărare şi art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea constată următoarele:Autoarea excepţiei arată că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private, cu motivarea că, în timpul derulării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, pot interveni modificări ale structurii acţionarilor, în sensul cumpărării acţiunilor societăţii de orice altă persoană, astfel încât reînregistrarea ca acţionar cu întreg pachetul de acţiuni prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare a instituţiei publice implicate în procesul de privatizare, în temeiul dispoziţiilor legale criticate, constituie o încălcare a dreptului de proprietate al acţionarilor existenţi.Analizând susţinerile autoarei excepţiei, Curtea constată că acestea se referă la aspecte ce ţin de aplicarea prevederilor legale criticate, şi mai puţin de caracterul constituţional al acestora. De altfel, prevederile art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 137/2002 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 44 alin. (1) şi (2).Astfel, prin Decizia nr. 324 din 11 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 5 noiembrie 2003, Curtea a respins excepţia şi a statuat că prevederile legale criticate nu fac nicio diferenţiere între diferitele categorii de cumpărători, părţi ale contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare de instituţia publică implicată, şi nu încalcă principiul constituţional al liberului acces la justiţie, dat fiind faptul că, potrivit dreptului comun, împotriva titlurilor executorii, respectiv împotriva contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare, persoanele interesate pot face contestaţie la executare, în condiţiile art. 399 şi următoarele din Codul de procedură civilă.De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, prin decizia menţionată s-a statuat că textele de lege criticate reglementează raporturi contractuale ce prevăd drepturi şi obligaţii reciproce, iar în caz de neexecutare a obligaţiei de către cumpărător, acesta va suporta consecinţele neexecutării obligaţiei contractuale. De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii, aplicarea măsurilor prevăzute de lege împotriva celor care nu îşi respectă obligaţiile legale sau contractuale nu încalcă normele constituţionale privind protecţia proprietăţii private.Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Curtea mai reţine că, în prezenta cauză, autoarea excepţiei invocă şi încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, arătând că textele de lege criticate se aplică şi contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a actului normativ criticat.Analizând susţinerile autoarei excepţiei, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate. Dispoziţiile legale criticate trebuie coroborate cu cele ale art. 49 din acelaşi act normativ, potrivit căruia "Procedurile de privatizare şi vânzările de active aflate în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua, potrivit prevederilor acesteia, cu recunoaşterea valabilităţii actelor şi etapelor consumate." Acest text de lege constituie o normă tranzitorie, ce stabileşte aplicarea pentru viitor a procedurilor de privatizare aflate în curs de desfăşurare, cu precizarea expresă a recunoaşterii valabilităţii actelor şi etapelor consumate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lactis” – S.A. Iaşi în Dosarul nr. 7.093/2005 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește