DECIZIE nr. 570 din 14 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen Cătălina Gliga – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Soos Gyorgy în Dosarul nr. 2.066/337/2007 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă şi de Junkert Eva şi Junkert Mathias în Dosarul nr. 11.986/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.449D/2008 şi nr. 462D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 462D/2009 la Dosarul nr. 2.449D/2008, care a fost primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa constantă a Curţii în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.066/337/2007 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă, şi prin Încheierea din 13 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 11.986/325/2008 al Judecătoriei Timişoara, Curtea Constituţională a fost sesizată pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Soos Gyorgy şi de Junkert Eva şi Junkert Mathias.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, încălcând prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul nediscriminării, ale art. 21 privind liberul acces la justiţie şi ale art. 44 referitoare la garantarea proprietăţii private. Astfel, beneficiul legii reparatorii este condiţionat de deţinerea cetăţeniei române de către persoana îndreptăţită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, contravenind în această manieră principiului nediscriminării consacrat de Legea fundamentală.Pe de altă parte, art. 48 din lege îngrădeşte şi dreptul de petiţionare al persoanei îndreptăţite. Petiţia este modalitatea prin care cetăţeanul are posibilitatea de a-şi valorifica un drept şi poate îmbrăca 4 forme: cerere, reclamaţie, sesizare şi propunere. Însă, aşa cum este redactat art. 48 din lege, se recunoaşte doar cetăţenilor români posibilitatea de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, ceea ce constituie o încălcare gravă a dreptului garantat prin Constituţie.Tribunalul Sălaj – Secţia civilă şi Judecătoria Timişoara apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Guvernul consideră excepţia neîntemeiată, Legea nr. 18/1991 fiind o lege specială care are ca destinatari doar cetăţenii români.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, text de lege care are următorul conţinut: „Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestieră, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3) – (9).”Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, 21, 44, 51, 52 şi 53, precum şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate s-a pronunţat prin Decizia nr. 630 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit în temeiul şi în condiţiile legii. În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptăţite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispoziţiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea şi pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi pentru foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii – proprietatea funciară – şi scopul declarat al acesteia – retrocedarea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat -, reglementarea condiţiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului, condiţionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetăţean român reprezentând o astfel de opţiune, care este pe deplin constituţională.Astfel, dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, deşi nu mai prevăd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităţi speciale.Potrivit normei constituţionale, una dintre modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini sau apatrizi este moştenirea legală, ceea ce presupune că aceştia, după anul 2003, pot dobândi terenuri în condiţiile dreptului comun (art. 650 din Codul civil şi urm.), Legea nr. 18/1991, republicată, fiind o lege specială care are ca destinatari doar pe cetăţenii români.Pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se poate invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea şi ocrotirea constituţională a dreptului de proprietate în persoana reclamanţilor, câtă vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept, ce urmează a se naşte ulterior.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Soos Gyorgy în Dosarul nr. 2.066/337/2007 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă şi de Junkert Eva şi Junkert Mathias în Dosarul nr. 11.986/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește