DECIZIE nr. 57 din 24 martie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1991 pentru soluţionarea conflictelor de muncă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecător Lucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1991, invocată de Federaţia Naţionala a Sindicatelor din Electricitate „Univers” în Dosarul nr. 3.427/1997 al Tribunalului Municipiului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 3 martie 1998, în prezenta părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 10 martie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Tribunalul Municipiului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, prin Încheierea din 5 septembrie 1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 45 alin. (4) din Legea nr. 15/1991, ridicată de Federaţia Naţionala a Sindicatelor din Electricitate „Univers”.În motivarea excepţiei se susţine ca art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1991, care prevede că nu pot declara greva salariaţii din unităţile sistemului energetic naţional, încalcă art. 40 din Constituţie, care consacra acest drept ce poate fi exercitat în condiţiile şi în limitele stabilite de lege. Prin interzicerea dreptului la greva, acest text încalcă şi prevederile constituţionale ale art. 49, care stabileşte posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi proporţional cu situaţia care a creat-o, fără a putea însă atinge existenta dreptului sau a libertăţilor.Deoarece, contrar art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa nu-şi exprimase opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a solicitat, în temeiul art. 15 din Regulamentul sau de organizare şi funcţionare, completarea actului de sesizare.Completand încheierea de sesizare, Tribunalul Municipiului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă opineaza ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1991 este intemeiata, deoarece prevederile constituţionale limitează sau condiţioneaza dreptul la greva, dar nu-l interzic, pentru a nu îngrădi libertatea salariaţilor „de a milita pentru drepturile lor socioeconomice şi profesionale”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, iar prevederile art. 45 alin. (1) lit. b) şi ale art. 45 alin. (4) din Legea nr. 15/1991 sunt constituţionale, întrucât acestea permit greva în unităţile care aprovizioneaza cu energie electrica, cu condiţia ca organizatorii să asigure cel puţin o treime din activitatea normală.Preşedinţii celor două Camere nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocată.Curtea constata ca, deşi în dispozitivul Încheierii din 5 septembrie 1997 se prevede că excepţia ar avea ca obiect alin. (4) al art. 45 din Legea nr. 15/1991, în realitate, prin aceasta a fost contestată legitimitatea constituţională a alin. (1) lit. b) din acelaşi articol, în ceea ce priveşte partea referitoare la interdicţia pentru salariaţii din „unităţile sistemului energetic naţional” de a declara greva. Aceasta constatare se impune, deoarece, în însuşi cuprinsul încheierii s-a reţinut ca excepţia priveşte dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. b), opinia instanţei se referă tot la aceste prevederi, iar autoarea excepţiei, Federaţia Naţionala a Sindicatelor din Electricitate „Univers”, are în vedere, de asemenea, constituţionalitatea aceluiaşi text. De aceea, instanţa, neputând modifica excepţia astfel cum a fost ridicată, Curtea urmează să se pronunţe cu privire la art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1991, în partea referitoare la interdicţia dreptului la greva pentru salariaţii din unităţile sistemului energetic naţional.Motivul principal invocat prin excepţie este acela ca, potrivit art. 40 alin. (2) din Constituţie, dreptul la greva se exercită în condiţiile şi în limitele stabilite prin lege, precum şi cu respectarea garanţiilor necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate, prevăzute tot prin lege, pe când art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1991 interzice salariaţilor din unităţile sistemului energetic naţional sa declare greva. Autoarea excepţiei invoca şi prevederile art. 49 din Constituţie, potrivit cărora legea poate limita exercitarea unui drept, fără însă a putea atinge existenta acestuia.Conform art. 40 din Constituţie, salariaţii au dreptul la greva pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale. Rezultă din aceasta prevedere constituţională ca dreptul la greva se poate exercita numai colectiv, ca şi alte drepturi instituite de Constituţie, cum ar fi libertatea întrunirilor (art. 36) sau dreptul la asociere (art. 37).Cu privire la dreptul la greva, alin. (2) al art. 40 din Constituţie prevede că legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate. Prevederea menţionată este în concordanta cu dispoziţiile art. 8 pct. 1 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, potrivit cărora dreptul la greva se exercită în conformitate cu legile fiecărui stat, ca şi cu dispoziţiile art. G din Carta socială europeană (revizuită), semnată de România la 15 mai 1997, dar neratificata, în care se prevede că este permisă stabilirea, prin lege, de restrictii "necesare, într-o societate democratica, pentru a garanta respectarea drepturilor şi libertăţilor altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea naţionala, sănătatea publică sau bunele moravuri".Rezultă, din dispoziţiile constituţionale ca şi din prevederile documentelor internaţionale menţionate, ca dreptul la greva poate fi supus unor limitări şi condiţionari, îndeosebi pentru a garanta asigurarea serviciilor esenţiale necesare societăţii, deoarece, în mod inevitabil, de regula, exercitarea acestui drept afectează nu numai părţile în conflict, ci şi pe alţii, din domenii sau sectoare în care activitatea este paralizata ca urmare a încetării unor servicii datorită grevei. Deci, greva ar putea afecta servicii esenţiale pentru societate, cum este încetarea funcţionarii sistemului energetic naţional. Încetarea activităţii în întreg sistemul energetic naţional poate determina nu numai căderea acestuia din cauze tehnice, dar are drept consecinţa şi privarea întregii economii şi a populaţiei de energie electrica. Aceste consecinţe afectează în mod evident exerciţiul unor drepturi şi libertăţi garantate de Constituţie cetăţenilor, cat şi interesele ce privesc întreaga economie şi, implicit, ordinea publică şi securitatea naţionala.Interdicţia prevăzută la art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1991, în ceea ce priveşte salariaţii din unităţile sistemului energetic naţional, nu poate fi analizata decât în conexiune cu prevederile alin. (4) ale aceluiaşi articol, care, cu referire la unităţile ce asigura aprovizionarea populaţiei cu energie electrica, stabileşte ca greva „este permisă cu condiţia ca organizatorii să asigure serviciile esenţiale, dar nu mai puţin de o treime din activitatea normală”.Din interpretarea sistematica a acestor dispoziţii legale rezultă ca interdicţia grevei salariaţilor din unităţile sistemului energetic naţional nu are un caracter absolut, greva fiind permisă în limitele prevăzute la alin. (4) al art. 45 din lege.În consecinţa, aceasta interdicţie, raportată la toţi salariaţii sistemului energetic naţional, are semnificatia unei limite, justificată de un interes public şi naţional incontestabil, spre a se evita consecinţele ce s-ar produce ca urmare a încetării furnizarii energiei electrice în întreaga ţara.Dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1991 nu au semnificatia sacrificarii intereselor de ordin profesional, economic şi social ale salariaţilor ce ocupa funcţii în sistemul energetic naţional, unde dreptul la greva nu este permis. Art. 45 alin. (2) din Legea nr. 15/1991 reglementează modul de soluţionare a conflictului de muncă dintre unitate şi salariaţii sistemului energetic naţional prin conciliere directa, cu participarea delegatului Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Având în vedere consecinţele unei greve ce ar paraliza întregul sistem energetic naţional, afectand astfel drepturile şi interesele tuturor cetăţenilor, deci şi ale salariaţilor din unităţile sistemului energetic naţional, aceasta soluţie alternativa a legiuitorului este justificată, nu numai pentru motive de ordin economic, politic şi social, dar şi constituţional. De principiu, art. 54 din Constituţie prevede că drepturile şi libertăţile constituţionale trebuie astfel exercitate încât sa nu încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi, iar o dispoziţie legală de natura a garanta asigurarea serviciilor esenţiale pentru societate, cum este cea prevăzută la art. 45 alin. (1) lit. b), coroborata cu cele prevăzute la alin. (2) şi (4) din acelaşi articol al Legii nr. 15/1991, răspunde acestor exigente.Aceeaşi este concluzia şi în considerarea art. 49 din Constituţie, cat timp greva din sistemul energetic naţional este permisă în limitele alin. (4) al art. 45 din Legea nr. 15/1991, astfel că nu este suprimat însuşi acest drept.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1991 în partea referitoare la salariaţii din unităţile sistemului energetic naţional, invocată de Federaţia Naţionala a Sindicatelor din Electricitate „Univers” în Dosarul nr. 3.427/1997 al Tribunalului Municipiului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 martie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește