DECIZIE nr. 57 din 22 februarie 2001

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorLucian Stangu – judecătorNicolae Popa – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent-şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, ridicată de Marius Munteanu şi Ionel Dobrica în Dosarul nr. 9.377/1999 al Tribunalului Olt – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei, precum şi Regia Autonomă a Imbunatatirilor Funciare – Sucursala Olt – Sistemul Corabia, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibila, întrucât aceasta nu este motivată, fiind astfel incalcate prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora sesizările de neconstituţionalitate trebuie făcute în forma scrisă şi motivate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 7 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 9.377/1999, Tribunalul Olt – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicată de Marius Munteanu şi Ionel Dobrica prin apărător.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 146 din Codul penal sunt neconstituţionale, deoarece prejudiciul cauzat părţii civile "este mai mare de 50.000.000 lei, respectiv 996.030.000 lei", neindicandu-se însă vreo dispoziţie constituţională sau vreun principiu constituţional care ar fi fost încălcat prin dispoziţia legală criticata.Tribunalul Olt – Secţia penală, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, în esenta, pentru următoarele motive: legitimitatea constituţională a unor prevederi legale se constata, în temeiul dispoziţiilor imperative ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, prin raportare la dispoziţiile sau la principiile Constituţiei. „În acest sens, indicarea temeiului constituţional al contestarii prezumţiei de constituţionalitate a legii atacate este o cerinţa a obligaţiei de motivare prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.” În speta sesizarea este inadmisibila, întrucât nu indica temeiul constituţional invocat, în raport cu care să fie examinate dispoziţiile art. 146 din Codul penal. Obligaţia de motivare are un caracter imperativ, fiind o condiţie de validitate a sesizării.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia nu este intemeiata, arătând ca primul criteriu de evaluare a caracterului deosebit de grav al infracţiunilor contra patrimoniului "îl constituie producerea unei pagube mai mari de 50.000.000 lei, iar cel de al doilea criteriu se referă la producerea unei perturbari grave aduse activităţii instituţiilor sau unităţilor prevăzute de art. 145 din Codul penal". Se mai arata ca aceste criterii nu contravin nici unei prevederi constituţionale, însă se menţionează că datorită scaderii valorii monedei naţionale s-a ajuns la o situaţie inacceptabila, deoarece pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile contra patrimoniului, prin care s-a produs o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei, sunt prea grave faţă de pericolul social al acestor infracţiuni. Este invocată Decizia nr. 83/1997 a Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat ca excede competentei Curţii posibilitatea de a modifica sau de a completa prevederile legale supuse controlului. Aceasta atribuţie aparţine exclusiv legiuitorului, potrivit prevederilor art. 58 alin. (1) din Constituţie. Se mai arata ca, pentru ca aceasta reglementare sa răspundă realităţii vieţii social-economice, Guvernul a emis Ordonanţa de urgenta nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedura penală, prin care s-a prevăzut ca prin „consecinţe deosebit de grave” se înţelege „o paguba materială mai mare de 1.000.000.000 lei”. În final se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei.Tribunalul Olt – Secţia penală, prin Adresa nr. 9.377/1999, în scopul soluţionării cauzei, a solicitat în mod repetat restituirea dosarului de fond, solicitare care se întemeiază pe cererea de renunţare la excepţia de neconstituţionalitate, formulată de autorii acesteia.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2), ale art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.1. Analizând cererea de renunţare la excepţia de neconstituţionalitate, formulată în faţa instanţei de judecată de autorii acesteia la data de 5 decembrie 2000, asadar ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Curtea urmează sa o respingă, în temeiul art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale (aprobat prin Hotărârea nr. 12 din 4 noiembrie 1997 a Plenului Curţii Constituţionale şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997), text potrivit căruia: „O dată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului.” Aceasta reglementare face aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora: „Procedura jurisdicţională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se hotărăşte exclusiv de Curte.”2. Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul admisibilităţii sale, Curtea constata ca, astfel cum rezultă din conţinutul încheierii de sesizare, autorii acesteia nu indica în nici un fel motivele criticii de neconstituţionalitate. Pe de altă parte, Curtea retine ca, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt neconstituţionale numai prevederile legale care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar potrivit art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege, orice sesizare trebuie motivată. Coroborand aceste texte legale cu cele ale art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiei legale criticate numai în aceste limite ale sesizării. Asa fiind, neindicarea de către autorul unei excepţii a normei constituţionale pentru care considera ca textul criticat este neconstitutional constituie un motiv de respingere a sesizării. Altminteri ar insemna ca jurisdicţia constituţională să se substituie părţii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate, exercitând astfel sub acest aspect un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil atâta timp cat controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu se poate exercita decât la sesizare. În sensul celor arătate Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod constant în practica sa jurisdicţională, de exemplu prin Decizia nr. 341 din 12 septembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 29 ianuarie 1998, precum şi prin Decizia nr. 49 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 2 alin. (2), al art. 12 alin. (2), al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca fiind inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, ridicată de Marius Munteanu şi Ionel Dobrica în Dosarul nr. 9.377/1999 al Tribunalului Olt – Secţia penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent-şef,Claudia Miu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește