DECIZIE nr. 57 din 1 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^19 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^19 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Necula, Aurel Oancea şi Daniel Aurel Militaru în Dosarul nr. 615/R/2004 al Judecătoriei Bolintin-Vale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece mustrarea aplicată minorilor în cauză nu este o pedeapsă penală în sensul prevederilor art. 52 din Codul penal, ci una dintre măsurile educative prevăzute de art. 101 din acelaşi cod. Prin urmare, prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor fundamentale invocate de autorii excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 615/R/2004, Judecătoria Bolintin-Vale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^19 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de inculpaţii Florin Necula, Aurel Oancea şi Daniel Aurel Militaru în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că, în cazul instanţei care se pronunţă într-un proces penal cu inculpaţi minori, sancţiunea educativă a mustrării dispuse potrivit art. 102 din Codul penal se pune în executare de îndată, în momentul pronunţării, conform prevederilor art. 487 alin. 1 din Codul de procedură penală. Or, în această situaţie executarea mustrării şi hotărârea pronunţată fac corp comun şi, pe cale de consecinţă, nu se justifică folosirea căilor de atac împotriva ei, deoarece s-ar ajunge la situaţia paradoxală în care un inculpat minor, faţă de care s-a aplicat o măsură educativă, să primească, pentru aceeaşi faptă, după rejudecare o nouă pedeapsă.Judecătoria Bolintin-Vale opinează că prin casarea unei sentinţe şi trimiterea spre rejudecare se poate ajunge la situaţia în care inculpaţilor minori să le fie aplicată o nouă sancţiune pentru aceeaşi faptă, împrejurare care este de natură să aducă atingere prevederilor internaţionale invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 385^19 din Codul de procedură penală se constituie în norme de procedură şi, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este prevăzută numai de lege. Aceste dispoziţii au caracter general, ele stabilind procedura ce se va aplica în caz de rejudecare a cauzei după casarea hotărârii. O astfel de procedură este constituţională şi se regăseşte în toate codurile de procedură penală.De altfel, problema ridicată este în mod evident o problemă de aplicare a legii, care este atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti şi nu poate face obiectul controlului exercitat de Curtea Constituţională.Susţinerile autorilor în sensul că prevederile legale criticate ar fi neconstituţionale pentru cazul concret prezentat nu au nici un suport logic, deoarece nu se poate concluziona că o dispoziţie este neconstituţională numai în raport cu o situaţie izolată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, deoarece dispoziţiile legale indicate referitoare la rejudecarea cauzei după casare nu contravin sub nici un aspect prevederilor din actele normative menţionate, potrivit cărora nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă, conform legii şi procedurii penale ale acestui stat.În plus, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Constituţie, prevederile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor, iar nu dispoziţiile din legea internă, vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^19 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: "Rejudecarea cauzei după casarea hotărârii atacate se desfăşoară potrivit dispoziţiilor cuprinse în partea specială, titlul II, capitolele I şi II, care se aplică în mod corespunzător."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin. (1), referitoare la concordanţa dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu alte pacte şi tratate internaţionale, ale art. 11 alin. (1) şi (2), referitoare la includerea tratatelor internaţionale în dreptul intern şi îndeplinirea obligaţiilor ce-i revin statului român din tratatele la care este parte, precum şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane de a fi judecată în mod echitabil de un tribunal independent şi imparţial, şi ale art. 4 din Protocolul nr. 7 al convenţiei amintite, care statuează cu privire la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 385^19 din Codul de procedură penală, care reglementează rejudecarea cauzei după casarea hotărârii pronunţate anterior, nu constituie o a doua judecată a aceleiaşi cauze, aşa cum fără temei susţin autorii excepţiei, ci o fază a procesului penal în limitele aceleiaşi judecăţi, care se va termina o dată cu pronunţarea hotărârii definitive.De asemenea, chiar în cazul particular invocat de autorii excepţiei, nu se poate reţine că rejudecarea după casare implică pedepsirea de două ori a unei persoane pentru aceeaşi faptă, dat fiind că mustrarea prevăzută de art. 102 din Codul penal nu este o pedeapsă, în sensul art. 52 şi următoarele din acelaşi cod, ci una dintre măsurile educative prevăzute de art. 101 din Codul penal.Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu contravin nici Constituţiei şi nici actelor normative internaţionale invocate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^19 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Necula, Aurel Oancea şi Daniel Aurel Militaru în Dosarul nr. 615/R/2004 al Judecătoriei Bolintin-Vale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește