DECIZIE nr. 567 din 7 iunie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorTudorel Toader – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAntonia Constantin – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie invocată de Dorina Gândilă în Dosarul nr. 26.983/1/2004, număr în format vechi 8.257/2004, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, personal şi asistată de avocat, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent arată că partea Societatea Comercială "Mecanică Fină" – S.A. a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei.Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 20 din Constituţie referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, deoarece se referă la imobile preluate de stat fără titlu, aflate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate integral, ceea ce este în contradicţie cu existenţa unui interes general, în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se mai arată că este încălcat şi dreptul constituţional la protecţia proprietăţii private, deoarece despăgubirile acordate sub formă de acţiuni la Fondul "Proprietatea" nu sunt efective, dat fiind faptul că acest organism de plasare de valori mobiliare nu funcţionează în prezent. Se invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, deoarece în cauză există autoritatea de lucru judecat, constând în faptul că autoarea excepţiei a mai invocat neconstituţionalitatea aceloraşi prevederi legale în aceeaşi cauză aflată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, între aceleaşi părţi şi cu invocarea aceloraşi motive de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 26.983/1/2004, număr în format vechi 8.257/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Dorina Gândilă într-o cauză având ca obiect acţiunea civilă privind restituirea în natură a unui teren.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat contravine jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, exprimată în Hotărârea Radu împotriva României, din 2006, prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie. În acest sens, arată că persoana îndreptăţită la restituirea unui imobil evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate integral are dreptul la restituirea în echivalent, constând în despăgubiri corespunzătoare valorii de piaţă a imobilului solicitat, indiferent de împrejurarea că imobilul a fost preluat de stat cu titlu sau fără titlu, spre deosebire de foştii proprietari ai imobilelor preluate de stat, afectate unor activităţi publice, şi pentru care legea prevede restituirea în natură.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând şi evidentul caracter dilatoriu al invocării acesteia. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu vine în contradicţie cu reglementările internaţionale ce ocrotesc dreptul de proprietate sau cu principiile exprimate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât însăşi instanţa de contencios european al drepturilor omului a apreciat că legislaţia română aplică principiile exprimate în jurisprudenţa internaţională referitoare la despăgubirile datorate de către stat.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat reprezintă o aplicare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora:"(1) Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care imobilele au fost înstrăinate. … (3) În situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător. … (4) În situaţia bunurilor imobile preluate cu titlu valabil, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administraţiei publice centrale sau locale, persoana îndreptăţită va notifica organele de conducere ale acesteia. În acest caz, măsurile reparatorii în echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv." … În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, Curtea constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Încheierea din 7 februarie 2006, a mai sesizat Curtea Constituţională cu aceleaşi dispoziţii legale, invocate de Dorina Gândilă în acelaşi dosar, excepţie respinsă prin Decizia nr. 641 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 noiembrie 2006.După restituirea dosarului către instanţa de judecată şi repunerea cauzei pe rol, la termenul de judecată din 23 ianuarie 2007, partea Dorina Gândilă a invocat din nou excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, cu motivarea că textul de lege criticat contravine jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, exprimată în Hotărârea Radu împotriva României, din 2006, prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie.Curtea constată că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, cu examinarea pretinsei contrarietăţi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, exprimată în aceeaşi Hotărâre Radu împotriva României, din 2006, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă.Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că legiuitorul poate reglementa exceptarea de la restituirea în natură a imobilelor preluate de stat fără titlu valabil, în vederea asigurării stabilităţii raporturilor juridice deja create în cadrul circuitului civil. Opţiunea legiuitorului de a acorda despăgubiri corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate nu vine în contradicţie cu spiritul Legii nr. 10/2001, şi anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, fiind în deplină concordanţă cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit căreia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.Mai mult, prin aceeaşi decizie, Curtea s-a referit la jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocată şi în prezenta cauză, şi a reţinut că instanţa de contencios european a apreciat asupra cadrului normativ existent în materia legilor reparatorii privind proprietatea, arătând că "aplică principiile exprimate în jurisprudenţa internaţională, judiciară sau arbitrală referitoare la despăgubirile datorate în caz de acte ilicite şi confirmate în mod constant în jurisprudenţa Curţii europene referitoare la privaţiunile ilegale sau de facto (…)".Curtea constată că Decizia nr. 641 din 5 octombrie 2006 are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza şi părţile fiind aceleaşi atât în cazul excepţiei anterior soluţionate, cât şi în prezenta excepţie. În concluzie, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, pentru aceleaşi considerente, deoarece, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibilă. Decizia Curţii Constituţionale, pronunţată în aceeaşi cauză, este obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, având în vedere că motivele care au justificat-o sunt aceleaşi.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie invocată de Dorina Gândilă în Dosarul nr. 26.983/1/2004, număr în format vechi 8.257/2004, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește